Luni, care vine, se împlinesc trei ani de la invazia, pe scară largă, a Ucrainei de către armata Federaţiei ruse. Cum s-a ajuns la acel „moment teribil”, cu tragicele lui consecinţe, este criticat cu vehemenţă şi repetat de preşedintele american Donald Trump, care afirmă, în orice referire, că dacă era preşedinte ar fi evitat cu certitudine războiul. O afirmaţie care nu place deloc la Bruxelles, dar asta este o altă discuţie. Displace şi pregătirea asiduă a unei întâlniri, de acum anunţată, dintre Donald Trump şi Vladimir Putin, tot la Riad, în Arabia Saudită, unde premergător s-au întâlnit delegaţiile de rang înalt ale celor două ţări, conduse de Marco Rubio şi Serghei Lavrov, pentru discuţii exploratorii, convenind pe parcursul a patru ore şi jumătate să continue contactele şi să normalizeze activitatea departamentelor diplomatice. Cu alte cuvinte, agenda dialogului ruso-american este mult mai largă. La reşedinţa sa din Mar-a-Lago (Florida) Donald Trump a considerat că discuţiile, la nivel înalt, dintre oficialii ruşi şi americani, de marţi, din Arabia Saudită, au fost „foarte bune” şi că este „mult mai încrezător” că se poate ajunge la un acord pentru a pune capăt războiului, decât era înainte de discuţii. „Rusia vrea să facă ceva. Vor să pună capăt barbariei sălbatice”. N-a exclus ca întâlnirea cu Vladimir Putin să aibă loc înainte de sfârşitul lunii, provocând o undă de şoc în Europa. S-a arătat foarte dezamăgit de Zelenski, după ce acesta a denunţat discuţiile ruso-americane, din Arabia Saudită „despre Ucraina fără Ucraina”. Donald Trump i-a replicat, după cum se ştie, că „nu ar fi trebuit să începi niciodată” ş.a.m.d.. El a mai acuzat, de asemenea, Ucraina, că o parte din ajutorul financiar al SUA, de la începutul confruntării, nu se ştie unde s-a dus. Pe acest fond al unor declaraţii contradictorii, în care au surprins accentele, deloc bine puse, ale preşedintelui ucrainian, ambasadorii „celor 27” au aprobat ieri a 16-a rundă de sancţiuni împotriva Rusiei, care includ între altele o interdicţie a importurilor de aluminiu rusesc în spaţiul UE, cum comunică pe X, Ursula von der Leyen. Semnalul din partea UE este clar: „linia rămâne aceeaşi, susţinem în continuare Ucraina şi sancţionăm agresorul rus pentru că este ceea ce trebuie făcut, păstrând regulile intercomunitare, apărând suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei”. Şefa diplomaţiei UE, Kaja Kallas, şi-a făcut şi ea auzită vocea belicistă cerând imperativ SUA „să nu cadă în capcana rusească”. La Paris, după o primă rundă de discuţii, iniţiată de preşedintele francez Emmanuel Macron a urmat a doua rundă cu şefii de stat şi de guvern, care nu fuseseră invitaţi, pentru a discuta un răspuns comun „din Europa” la dorinţa lui Donald Trump de a negocia direct cu Rusia fără Ucraina sau UE. Pe cale de consecinţă, UE este parte… beligerantă. Ceea ce nu ştiam. Până acum, Spania şi Polonia nici nu vor să audă de trimiterea de trupe şi în general un dezacord previzibil a marcat primul summit. Premierul italian Giorgia Meloni, apropiată de Donald Trump şi Elon Musk, referindu-se la ideea trimiterii de trupe în Ucraina, pentru a garanta securitatea acestei ţări, a dat un răspuns amuzant, în sensul că este „ideea cea mai compexă şi mai puţin eficientă”. În mod clar, europenii se află în dilemă: Donald Trump caută pacea, Bruxelles-ul vrea continuarea războiului, sub o formă degizată. Un front european unit cu el ar împiedica continuarea imploziei Ucrainei. Visul de suveranitate europeană al lui Macron înseamnă, acum, o reacţie negativă la progresele diplomatice, o prelungire a conflictului, chiar dacă acesta dăunează intereselor strategice europene. Liderul de la Elysee consideră că este necesar ca UE să aibă o alternativă la iniţiativa SUA, altfel ţările europene vor ajunge să fie excluse din toate discuţiila de pace. Ambiţiile temerare ale lui Macron se ciocnesc de interesele americane actuale. Pe deasupra, el nu se află în poziţia potrivită, chiar dacă nu doreşte ca UE să fie îndepărtată de la deciziile geo-politice majore, sperând că ţările blocului comunitar pot delibera asupra ceea ce consideră mai bun pentru ele. Numai că Europa nu poate face nimic pentru a schimba actuala situaţie, cu excepţia unei revizuiri fundamentale a întregii sale politici externe. Eforturile lui Macron şi ale invitaţilor săi, deja nu puţini în dezacord, în privinţa Ucrainei, sunt zadarnice. Trump ar putea retrage trupele NATO din ţările baltice pe fondul discuţiilor cu Rusia, după ce Vladimir Putin i-a cerut să facă acest lucru, din toate ţările fostului imperiu sovietic. E posibil ca negocierile de pace să eşueze şi conflictul să continue, dar acest lucru se va datora SUA, de a nu răspunde intereslor strategice ruseşti, întrucât opinia europenilor nu va avea nici un impact asupra proceselor diplomatice. Macron încearcă să potenţeze liderii europeni, adoptând o poziţie agresivă şi beligerantă, astfel încât ostilităţile să escaladeze, ceea ce e mai greu de înţeles, la o analiză fie şi superficială, a situaţiei economice, pe întreg continentul.
