Ce nu înţelege, sau se preface, premierul Emil Boc

La întâlnirea, inoperantă, a liderilor puterii cu cei ai opoziţiei (USL) de miercuri, premierul Emil Boc a făcut o declaraţie referitoare la solicitarea demisiei guvernului său, sub presiunea manifestaţiei din stradă. Şi a spus cam aşa: şi viitorul guvern va fi pus, într-o zi, într-o situaţie similară, adică i se va cere demisia. Şi-o va da la presiunea străzii? Teoretic, replica premierului Boc are deplina putere logică, numai că omite situaţia specială în care s-a ajuns. Mobilizarea opoziţiei sociale împotriva puterii discreţionare are, de acum, consistenţă şi extensie. Masa critică acumulată a devenit îngrijorătoare. Care ar fi putut fi evitată printr-un plus de abilitate politică şi un mai mare respect pentru procedurile democratice. În România nu este dictatură, Doamne fereşte, dar nici deplină democraţie participativă. Dezbaterea parlamentară a fost de mult desfiinţată, dialogul social practic a dispărut, majoritatea parlamentară n-are legitimitate, nefiind expresia votului popular, iar ideea comasării alegerilor, sub pretextul chivernisirii banului public, mai de grabă a augmentat tensiunile, şi aşa suficiente, toată lumea văzând în acest demers o tentativă de fraudare. Dacă se fac alegeri anticipate se pune în pericol stabilitatea ţării, a spus, la un moment dat, Emil Boc. S-au făcut în Spania anul trecut, deşi aveau termen în martie anul acesta, premierul socialist Jose Luis Zapatero, profesor de Drept constituţional la Universitatea din Leon, admiţând că devansarea alegerilor parlamentare constituie o soluţie pentru dezamorsarea mişcării „indignados”, dar şi pentru ţară. Anul trecut, Spania a avut şi alegeri locale. Evident, la termen. Şi, în pofida, crizei economice accentuate, fostului premier nu i-a trecut prin cap ideea comasării, abuz la adresa principiilor democratice. Subterfugiile premierului Emil Boc n-au cum să fie credibile. Manifestaţiile civice merg mai departe. Mitingul politic de la Bucureşti, de ieri, după toate aparenţele s-a pliat pe cel civic. S-au scandat lozinci antiprezidenţiale şi antiguvernamentale. Sunt puţine semne că protestele civice din Bucureşti şi din ţară să stagneze. De partea protestatarilor se află nu numai opoziţia, ci şi reprezentanţii societăţii civile, care au refuzat invitaţia la consultări „lansate de PDL, prin intermediul domnului Teodor Baconschi”. Ce nu înţelege atunci, sau se preface, Emil Boc? S-a ajuns într-un punct, definit de CTP ca fiind fără întoarcere. S-a ajuns la saţietate. Social-democraţii şi liberalii europeni s-au declarat îngrijoraţi de acţiunile nedemocratice ale puterii de la Bucureşti. „În Uniunea Europeană nu asistăm doar la o criză economică. Este şi o criză a valorilor. Vedeţi ce se întâmplă în Ungaria şi România”, a spus liderul liberalilor ALDE, Guy Verhofstadt. Presa europeană semnalează acelaşi lucru. Alegerile anticipate nu aduc, în nici un caz, imediat, prosperitatea economică. Dar nici protestele prelungite din stradă. Ele sunt doar mecanismul democratic care previne alunecarea în dezordine. Premierul Emil Boc, ceilalţi lideri ai partidului de guvernământ, ştiu toate acestea. Şi, în afară de tragerea de timp, nimeni nu mai înţelege ce se doreşte de fapt, fiindcă timpul nu mai are răbdare.