După mai bine de 50 de ani de la lovitura de stat militară a lui Augusto Pinochet, Jose Antonio Kast a câştigat alegerile prezidenţiale în turul doi, în Chile, cu 58,2%. Fiul unui ofiţer al Wehrmacht-ului şi membru al partidului nazist, Kast s-a impus în faţa contracandidatei lui, considerată „comunistă” Jannette Jara (41,8%) în toate regiunile din Chile şi în 213 din cele 346 municipii ceea ce atestă coagularea unei majorităţi naţionale autentice. Această consolidare strategică în dreapta contrastează puternic cu ceea ce se petrecuse în anii anteriori. Şi deşi s-a distanţat în repetate rânduri de guvernarea fostului preşedinte, Gabriel Boric, care iese din mandat, considerată fiind ministrul cu cel mai mare succes, criza de securitate, scandalurile de corupţie şi eşecul procesului constituţional au prevalat în tabăra progresistă. Nu trebuie subestimat faptul că pentru o parte a societăţii chiliene alegerea unui „comunist” ca preşedinte era de neconceput. Însăşi promisiunea de a-şi suspenda apartenenţa la partidul al cărei candidat a fost n-a folosit. Succesul lui Kast s-a bazat mai puţin pe o viziune convingătoare asupra viitorului cât pe mobilizarea susţinută a fricii: de criminalitate, migraţie, declin economic. Aceste scenarii de ameninţare, frecvent exagerate, susţinute de cifre şi imagini inexacte l-au ajutat pe câştigător care nu are o majoritate în Congres dar semnalează că în America de Sud după Javier Milei şi Nayib Bukele dreapta revine în forţă.
