Să admitem ceea ce trebuie… admis: că actuala opoziţie, mai devreme, printr-o moţiune de cenzură, care să treacă, sau după alegerile legislative, de anul viitor, va veni la guvernare. Adică, PNL şi USR-Plus, şi probabil PMP, dacă va mai realiza pragul de accedere în Parlament. De ce nu… Pro România. Colaborarea nu se anunţă fericită, şi chiar dacă ar exista semnale de bună înţelegere, experienţele trăite –CDR, DA, USL, PSD-ALDE– sunt suficiente pentru a constitui semnale de nelinişte. Cum coaliţiile sunt obligatorii, la cum arată scena noastră politică, probleme la care nu se gândesc deocamdată liderii politici aflaţi în bloc-start-uri, sunt de fapt legate de compatibilitatea lor. Peste care deocamdată se trece cu lejeritate. Experienţa în materie este nefericită. O singură „mare coaliţie”, în ţările membre UE, şi e vorba de SPD/CDU-CSU, din Germania, în pofida multor provocări, chiar suferinţe şi e vorba de scăderea în sondaje, pierderea unor poziţii în alegerile regionale, rezistă cu temeritate şi va duce la capăt acordul de guvernare, îndelung şi cu „cap” elaborat. În rest, unde să privim? În Italia, unde Partidul Democrat a făcut înţelegere cu M5S (anti sistem) pentru a evita alegerile anticipate, într-un moment în care Liga lui Matteo Salvini, ieşită de la guvernare, era pe val, în toate sondajele de opinie, iar Matteo Renzi (lider PD din 2013 până în 2017, premier din 2014 în 2016) un artizan al construcţiei menţionate a anunţat, deunăzi, că părăseşte partidul în care se afla de 20 de ani, pentru a forma o mişcare politică nouă? În Spania, unde câştigătorul alegerilor anticipate de la sfârşitul lunii aprilie, Pedro Sanchez (PSOE) n-a putut realiza o coaliţie de guvernare, cu stânga radicală Podemos sau liberalii de la Ciudadanos, încât se va ajunge din nou la alegeri anticipate, programate pe 10 noiembrie a.c., Parlamentul urmând a fi dizovat la 23 septembrie a.c.? Şi exemplele pot contiuna cu Suedia şi Belgia. Să admitem că, momentan, sau până acum, PNL şi USR-Plus, şi lângă acestea PMP, prin faptul că vor avea proprii candidaţi la alegerile prezidenţiale, n-au avut mari tentative de apropiere, de cunoaştere reciprocă, de identificare a unor afinităţi, dar ce garantează buna lor coabitare, „armonia” de circumstanţă? Şi apoi sunt şi alte întrebări care ar avea nevoie de răspuns: care de pildă sunt virtuozităţile intelectuale pe care se vor rezema? Cele care se gudură, destul de impudic, pe lângă preşedintele Klaus Iohannis, acum, în pre-campania electorală? Din păcate, dincolo de minore dexterităţi demagogice, abilităţi de duzină, gălăgie, şi „oferta” opoziţiei se arată searbădă, nedădătoare de mari speranţe. Încât nici ea nu crede cu convingere că are ceea ce îi trebuie. Trecem peste faptul că „înţelegerile” politice dâmboviţene au viaţă scurtă şi se năruie, precum iluziile multora, care cred în vorbe deşarte.
Acest site utilizează cookie-uri | Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.Sunt de acord