Un mesaj tweet postat pe contul Casei Albe atestă că preşedintele american, Barack Obama, doreşte neţărmurit triumful lui „Nu” la referendumul pentru independenţa Scoţiei, organizat ieri, 18 septembrie a.c.. „Regatul Unit este un partener extraordinar pentru America şi o forţă pentru triumful binelui într-o lume instabilă. Eu sper că va rămâne tare, robust şi unit”, scrie, semnând cu iniţialele „b.o.”, semn că el este autorul, preşedintele american. Îngrijorarea este maximă. Nu doar la Londra. Cu toate acestea, „independentiştii” scoţieni, deplin determinaţi, nu s-au sfiit în ultimele zile să se răţoiască cu jurnaliştii de la BBC. „Trădătorii de la BBC”, „Mincinoşii”, „Nu prezentaţi încredere” se putea citi pe pancartele celor 2.000 de manifestanţi care au protestat în faţa sediului scoţian al grupului public de radio-televiziune din Glasgow. Potrivit acestora, BBC ar fi promovat „o propagandă” în favoarea lui „Nu” prin vocea jurnalistului politic Nick Robinson, căruia i s-a cerut demisia. Însuşi Alex Salmond, premierul scoţian şi liderul independentiştilor, a atacat grupul media, după o altercaţie cu jurnalistul menţionat, în cursul unei conferinţe de presă. Nick Robinson l-a întrerupt în mai multe rânduri, acuzându-l că nu răspunde punctual la întrebările legate de consecinţele despărţirii de Royal Bank of Scotland în cazul obţinerii independenţei. Într-un interviu apărut în „Herald Scotland” trei zile mai târziu, Alex Salmond a afirmat că jurnaliştii BBC s-au comportat de o manieră „inconştientă”. Într-o asemenea logică, n-ar fi avut dreptul la o opinie dictată de propria lor conştiinţă. De cetăţeni britanici. Suspiciunile legate de BBC se amplificaseră în tabăra independentiştilor după ce grupul media se despărţise, în luna iunie, de Gary Robertson, care realiza emisiunea „Good morning Scotland”, cunoscut ca fiind favorabil independentiştilor. A mai venit şi o altă „lovitură dură”, împrumutată parcă de pe malurile Dâmboviţei: unul dintre foştii jurnalişti a postat pe pagina Facebook că „de la intervenţia în Irak n-a mai existat la BBC o asemenea propagandă”. Drept răspuns, un purtător de cuvânt al BBC a asigurat că politica editorială va fi justă, imparţială, conformă cartei editoriale. Toate acestea nu reflectă altceva decât o stare de maximă tensiune şi o divizare a scoţienilor în două câmpuri distincte. Ieri a fost o zi cu adevărat istorică, ziua cea mai lungă, cum a fost numită, dovadă că la ora 10 dimineaţa rata de participare era deja de 18,5%, estimându-se chiar depăşirea recordului de 80%. Proiecţiile pe regiuni arătau că Highlands, Borders, Perth, Aberdeenshire se opuneau independenţei, în timp ce Glasgow şi Edinburgh (20% din electorat) puteau face diferenţa. Rezultatele definitive sunt aşteptate în cursul acestei dimineţi. În faţa catedralei din Barcelona, independentiştii catalani, drapaţi în culorile tradiţionale, aduceau susţinerea lor omologilor scoţieni, sperând într-un referendum de aceeaşi natură în Catalonia, la 9 noiembrie. Referendumul scoţian poate deschide o nouă etapă a construcţiei europene. Poate deveni o dramă pentru UE. Dacă ne gândim că în 1952, la Washington, Jean Monnet pronunţa celebra frază: “Noi nu coalizăm state, noi unim oameni”.
Vorbesti de parca esti de acolo neica, dar nu stii pe ce lume traiesti. Incearca sa traiesti o luna in Perth de exemplu, e in Scotia ca probabil nu stiai, si o sa intelegi mai multe dupa…
Comments are closed.