Se circulă anevoios, împotmolit, din cauza ambuteiajelor, îndesosebi în centrul Craiovei, precumpănitor dimineaţa şi la prânz, mai ales după deschiderea anului şcolar, dar cu consecinţe vizibile şi pe arterele învecinate, legate ombilical între ele. Cauze sunt multe la număr şi, din păcate, soluţii de vindecare, adică de fluidizare, cam puţine. O soluţie imediată şi la îndemână, oricum demnă de explorat, ar fi aceea ca elevii colegiilor naţionale „Carol I” şi „Elena Cuza” să nu mai fie aduşi dimineaţa până la porţile amintitelor unităţi emblematice de învăţământ, cu autoturismele sau taxiurile, ci până într-o zonă limitrofă. Nu este o propunere prea simpatică, nici aberantă, dar poate fi avută în vedere. O altă idee, materializată temporar, pentru evaluările de rigoare ale Poliţiei Rutiere, ar fi permisiunea virajului la stânga pentru autoturismele ce vin pe A.I. Cuza, din direcţia Teatrului Naţional „Marin Sorescu”, adică prin faţa Palatului Administrativ, lucru nepermis momentan, din cauza liniei continue, pentru a nu mai înăbuşi sensul giratoriu de la Colegiul Naţional „Carol I”, cel puţin dimineaţa şi la prânz, în intervalele critice, de trafic aiuritor. Centrul Craiovei, aşa cum a fost croit de arhitecţii vremurilor, n-a avut niciodată în vedere un asemenea trafic rutier. A plămădi peste noapte un alt centru civic nu este cu putinţă. Şi atunci? Singura palidă consolare – imediată – ar putea fi educaţia civică a participanţilor la trafic, dar unii au pumni în priviri şi o ţâfnă organică. De la Craiova văzută din car la Craiova de astăzi, cu izul său de oraş european, sunt ani lumină. Şi tocmai fiindcă este oraşul nostru, la care n-avem nici un fel de alergie, ca alţii veniţi de pe malul Dunării, unde plimbau cercul, putem avea răbdare ca arterele ei, şi ne referim şi la cea care leagă Al. Macedonski de A.I. Cuza, să se desfacă precum petalele unei flori.
