O discuţie aplecată despre producţia de grâu a anului în curs, la nivelul Doljului, n-ar fi deloc lipsită de interes, dacă avem în vedere că este vorba de o bogăţie a acestei zone – principala plantă cerealieră – cu rostul ei în ceea ce numim securitatea alimentară. Dar cine să o organizeze, din moment ce „Camera Agricolă”, desemnată prin votul producătorilor, potrivit prevederilor Legii 122/2012 (modificată în trei rânduri), menită „a înfăptui obiectivele fundamentale din zonele rurale înscrise în agenda Lisabona”, este inertă, adică nefuncţională, încă de la constituire. Se vorbeşte de o producţie medie de 3.100-3.200 kg/ha, ceea ce la suprafaţa raportată a fi fost cultivată ar însemna circa 500.000 tone de grâu. Şi poate media la unitatea de suprafaţă ar fi fost mai bună dacă nu surveneau ploile de nestăvilit din timpul recoltării, cu pierderile aferente din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Circa 40.000 ha din zona preponderent colinară au tras în jos media pe judeţ. Un top al primelor zece exploatări agricole, având drept criteriu de departajare producţia obţinută la unitatea de suprafaţă, este dificil de întocmit. Oricum, se vorbeşte de Cerealcom, Moara Calafatului, SCDA Şimnic, „exploatarea scoţianului” de la Balasan şi „a francezilor” de la Urzicuţa şi aşa mai departe. Exceptând marile exploatări etalon, unele enunţate, cu randamente rezonabile, în medie de peste 5 tone/ha, producţia de grâu a Doljului, „bunicică”, rămâne departe de ceea ce s-a obţinut într-o serie de ţări europene, demult consacrate. Franţa, de pildă, primul producător european de cereale, şi-a revizuit, prin Ministerul Agriculturii, „în sus” previziunile: cu o medie de 7,5 tone/ha şi o producţie totală de peste 37 milioane tone, superioară anului trecut, Franţa rămâne un jucător important pe piaţa mondială. SUA, potrivit raportului lunar al Ministerului Agriculturii (USDA), pomeneşte de o producţie record la grâu (716 milioane tone), iar la porumb se vorbeşte de 985 milioane tone, cu 5 milioane tone mai mult decât anul trecut. O singură observaţie: producţiile mari se obţin nu doar prin tehnologii riguroase, respectate întocmai, ci şi prin administrarea în doze optime de îngrăşăminte, evident chimice. Cât de „ecologică”, aşa cum recomandă Uniunea Europeană, este o asemenea producţie rămâne o enigmă. Precipitaţiile abundente căzute în emisfera nordică au favorizat producţia cerealieră din majoritatea ţărilor cultivatoare. În discuţie intră Rusia şi Ucraina. Într-un asemenea context, preţul grâului a scăzut la Paris, pe Euronext, la 171 euro/tonă în urmă cu o săptămână şi la 153,25 euro/tonă la porumb. Producţia-record de grâu şi porumb determină scăderea preţului. Asta e vestea… proastă, deşi pieţe de desfacere, fără îndoială, vor fi identificate.
