Regiunea Sud-Vest Oltenia figurează în datele statistice prezentate public, ieri, ca ultima dintre toate cele opt regiuni de dezvoltare la capitolul “locuitori cu locuinţe conectate la canalizare şi la staţii de epurare”. La nivel naţional, anul trecut, lungimea simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile a crescut doar cu 3,6% faţă de anul 2015, ajungând la 79.677,6 km. Cu 8,4% a crescut lungimea simplă a conductelor de canalizare, în acelaşi interval de referinţă. Despre reţeaua de gaze naturale nu mai are sens să afirmăm ceva. Aici, creşterea este de… 1,1%!
Cu foarte mici excepţii, Institutul Naţional de Statistică operează în activitatea sa cu date culese de pe teren, prin intermediul tuturor aggenţilor economici şi al instituţiilor publice locale şi centrale, rezultând rapoarte şi analize a căror acurateţe greu poate fi combătută. Aşa este şi ultimul comunicat de presă de ieri, emis de INS, prin care, la domeniul “Utilitate publică” este analizată evoluţia sistemului de utilităţi publice pentru anul trecut, raportat la 2015. Rezultatele sunt dezolante, chiar îngrijorătoare. Aparent cifre seci, peste care puţini dintre noi mai avem tendinţa de a ne mai apleca pentru a le decela însemnătatea lor.
Raportarea I.N.S. începe cu subiectul clasic al alimentării cu apă, într-o ţară în care mileniul al treilea ne prinde cu o datorie externă pe termen lung a României de peste 70 miliarde de euro, şi asta aferentă lunii mai 2017. Până la finele anului în curs mai e mult şi promisiunile trebuie onorate!
A scăzut consumul de apă
Aflăm de la I.N.S. că, la 31.XII.2016, lungimea simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile era de 79.677,6 km, cu 2.732,6 km mai mare pe total ţară, faţă de situaţia existentă la sfârşitul anului 2015. Lucrurile devin mai triste când detaliem pe urban şi rural această distribuţie a apei potabile. Concret, anul trecut, din totalul de 79.677 km, lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile era în urban de 29.476 km, adică 37% şi restul în rural!
Un alt semnal de alarmă. Cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor din toată ţara a fost la sfârşitul anului 2016, de 740.718 mii mc, cu 3.289 mii mc mai puţin faţă de anul 2015! Din această cantitate, apa potabilă distribuită pentru uz casnic a fost de 563.416 mii mc, reprezentând 76,1% din total. Proporţia apei potabile distribuită consumatorilor care au instalate apometre, în totalul distribuit, este de 94,8%, diferenţa de cantitate de apă potabilă distribuită fiind înregistrată în sistem “pauşal”.
Suntem la coada regiunilor de dezvoltare
Analizând datele despre lungimea reţelei de canalizare, cei de la INS arată că, anul trecut, activitatea de evacuare a apelor uzate din gospodăriile populaţiei şi din unităţile economice şi sociale, s-a desfăşurat în 313 municipii şi oraşe şi în 871 comune. Lungimea totală a reţelei de canalizare la sfârşitul anului 2016, a fost de 34.353,4 km, din care 24.133,5 km în municipii şi oraşe. Comparativ cu anul precedent, în anul 2016, lungimea reţelei de canalizare s-a extins cu 2.650,8 km (respectiv cu 1149,1 km în mediul urban şi cu 1501,7 km în mediul rural). Adică o creştere de 8,4% faţă de 2015.
Mai puţin de jumătate din populaţia ţării, racordată la canalizare
Populaţia conectată la sistemele de canalizare în anul 2016 a reprezentat 49,1% din populaţia rezidentă a României. În anul 2016, un număr de 9.702.739 locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare (SC), aceştia reprezentând 49,1% din populaţia rezidentă a României. În ceea ce priveşte epurarea apelor uzate, populaţia cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare prevăzute cu staţii de epurare (SCE) a fost de 9.415.524 persoane, reprezentând 47,7% din populaţia rezidentă a ţării.
Aici trebuie precizat că, regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia are cei mai puţini locuitori ale căror locuinţe sunt conectate la canalizare: 726.000! Iar la staţii de epurare şi mai puţini: 699.000 locuitori! Nimic surprinzător că, pe primul loc, se află regiunea Bucureşti-Ilfov cu 1.892.000 locuitori care au racord la canalizare.
Pentru unii, costurile racordării la apă şi canalizare sunt piperate
Despre cât de repede se mişcă autorităţile locale în a pune în funcţiune sistemele de canalizare şi epurare este o altă discuţie. Se invocă şi nu fără temei că multe persoane din satele doljene şi nu numai se văd în imposibilitatea de a plăti consumul de apă curentă. Mai mult, chiar dacă conductele de apă şi de canalizare le trec prin faţa locuinţei, oamenii refuză să se racordeze justificând cu lipsa resurselor financiare. De asemenea, în anumite localităţi din sudul Doljul se ia acum în considerare forarea altor puţuri de apă la mare adâncime, pentru că apa distribuită acum ar avea un conţinut ridicat de nitriţi şi nitraţi. Stratagema de a încunştiinţa populaţia să folosească o astfel de apă doar pentru uz menajer, grădinărit etc. nu este respectată de localnici, mai ales că fântânile publice fie au secat între timp, fie prin nedecolmatare au ajuns improprii folosirii.
Distribuţia gazelor naturale este un subiect aproape tabu, am putea spune fără exagerare. Cu doar 1,1% a crescut lungimea reţelei de distribuţie a gazelor naturale în 2016, raportat la 2015. Dincolo de toate disputele politicianiste, pe care suntem obligaţi să le digerăm zilnic, fotografia făcută de I.N.S. este o necesitate, pentru a ne arăta cât de valoroasă ne este clasa politică în ansamblul ei.
