Deocamdată, până la 7 iunie, când se încheie perioada de prohibiţie, se fac doar tatonări… la scrumbie, ne spune un localnic din Ciupercenii Noi. Dar după data menţionată, comuna avantajată de poziţionarea ei pe malul Dunării, într-un cadru natural idilic, devine un miraj pentru practicanţii pescuitului sportiv, nu puţini la număr. Cu precădere în week-end-uri, aceştia îşi instalează corturile sau se cazează în căsuţele amenajate special, pentru această formă de turism sportiv şi îşi etalează dotările aferente. Primarul comunei, Gheorghe Mungiu, se arată încântat de faptul că în ultimii ani comuna pe care o administrează a dobândit şi această valenţă turistică, pe care o potenţează pe cât îi stă în putinţă. Că la Ciupercenii Noi se poate afla şi cum se prepară o ciorbă de peşte, fără egal în lume, e o altă discuţie şi nu ne hazardăm într-o astfel de descriere picantă. În schimb, putem spune că, în aceste zile, comuna îşi continuă premenirea infrastructurii prin noi asfaltări pe alte 5 străzi însumând 8 km, din fonduri prin programul „Anghel Saligny”, o pistă pentru biciclete de 4 km prin PNRR, o nouă bibliotecă comunală, prin fonduri de la ministerul Dezvoltării, o piaţă agro-alimentară (investiţie de 35 milairde lei) ş.a.m.d.. Comuna pare un şantier, dar an de an şi-a anexat noi dotări, devenind tot mai racordată, putem spune aşa, unui spirit european. Gheorghe Mungiu, aflat la al 4-lea mandat de primar, nu-şi face mari griji în perspectiva alegerilor locale, deşi va avea contracandidaţi din partea principalelor partide plitice, dar are cunoştinţă de cum îl privesc oamenii din comună, care are pe lângă satul de centru şi Smârdanul, sat cu o istorie aparte încărcată, în nişte vremuri la care puţini mai întorc gândul. Tenacitatea localnicilor are culoarea stinsă a răbdării. O nesfârşită răbdare, o răbdare de necuprins, monotonă, deloc sleită de mici bucurii. Care mai şi vin câteodată. Cine n-a auzit prin părţile locului de Gheorghe Mungiu, nu ştie mai nimic despre comunele de la Dunăre. E un primar cu mintea întreagă, care ştie să aşeze vorbele în orice discuţie. Nu se entuziasmează uşor, dar nici nu se pierde cu una cu două, în faţa grijilor cotidiene, convins că, peste necazurile de o zi sau nouă, se află în slujba unei comunităţi care mărturisind o zbatere, o speranţă, îndreptându-se implicit spre un ţel, merită efortul cotidian. Încât faptele lui rotunde, aştezate cap la cap, împlinesc o poveste, în absenţa căreia o monografie a locului ar avea pagini goale. La înfăţişarea de astăzi a comunei, una de seamă a Doljului, s-a ajuns de bună seamă prin nesomn şi tenacitate şi faptul că despre el se vorbeşte avantajos îl face să-şi regăsească o tenacitate, tot mai sporită de la o zi la alta. Ciupercenii Noi, o comună fără seamăn de frumoasă, un adevărat paradis vegetal, cum spuneam, prin aşezarea ei avantajoasă, a devenit un miraj al pescarilor sportivi. Sezonul va începe peste puţină vreme, şi asta e de ţinut minte, aşa cum e şi faptul că „se prinde peşte”, dacă ai priceperea necesară.
