Consiliul de Securitate al ONU a votat, joi seara, în favoarea recursului la forţă împotriva trupelor colonelului Muammar Gaddafi, dând practic undă verde loviturilor aeriene în Libia. Rezoluţia ONU a fost adoptată cu 10 voturi din 15, înregistrându-se 5 abţineri. Deşi China şi Rusia s-au abţinut de la vot, nu au utilizat dreptul loc de veto pentru blocarea rezoluţiei. Muammar Gaddafi anunţate asaltul decisiv asupra oraşului Benghazi, fieful rebelilor. Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU autorizează „toate măsurile necesare pentru protejarea civililor”, instituie o zonă de interdicţie în spaţiul aerian şi impune încetarea focului de către armata libiană. La Benghazi, în faţa sediului Consiliului Naţional de Tranziţie mulţimea adunată a salutat decizia luată prin focuri de armă trase în aer şi numeroase petarde. În schimb, autorităţile libiene au denunţat decizia Consiliului de Securitate, prin vocea ministrului adjunct de externe, Khaled Kaaim. „Această rezoluţie reflectă o atituidine agresivă a comunităţii internaţionale, care ameninţă unitatea şi stabilitatea Libiei”. Responsabilul libian a denunţat un complot al comunităţii internaţionale şi „dorinţa unor ţări precum Franţa, area Britanie şi SUA de a împărţi Libia. Rezoluţia este un apel făcut libienilor de a se omorâ între ei”. Cu puţin timp înaintea votului de joi seara, ministrul francez de externe, Alain Juppe, subliniase urgenţa situaţiei. Franţa anunţase posibile lovituri aeriene înainte de adoptarea rezoluţiei. „Nu se pune problema de a se întreprinde ceva la sol. Este foarte clar”. O reuniune a NATO era prevăzută pentru ieri, când reprezentanţii celor 28 de ţări membre urmau să decidă suita de măsuri ce vor fi luate. Alain Minc, consilier oficial al lui Nicolas
Sarkozy, a readus în discuţie faptul că, ultima dată, Franţa şi Marea Britanie au intervenit în acestă regiune în 1956, pentru apărarea intereselor lor la Canalul de Suez. Acum este vorba de „apărarea principiilor”. Oficialul menţionat s-a arătat deranjat de abţinerea Germaniei în Consiliul de Securitate la adoptarea rezoluţiei care permite utilizarea forţei în Libia. Libia a mai fost atacată, prin lovituri aeriene, în aprilie 1985. Operaţiunea, iniţiată de preşedintele american Ronald Reagan, s-a numit „Ghost Raider” şi a avut ca scop explicit eliminarea Libiei din rândul statelor care sprijineau terorismul. Într-un interviu pentru cotidianul Liberation, fostul ministru de externe francez, Hubert Vedrine, deşi susţine intervenţia în Libia, apreciază că nu este vorba de vreo ingerinţă ci de „responsabilitatea protejării unui popor care cere ajutor, în faţa unui regim grotesc”. Chestionat asupra riscului reproducerii haosului irakian, în cazul intervenţiei în Libia, Hubert Vedrine a justificat acţiunea ca fiind menită doar pentru a proteja populaţia curajoasă, în faţa unei represiuni violente. Restul este o problemă a libienilor. Operaţiunile miliatre vor implica, după toate probabilităţile, Franţa, marea Britanie, SUA, Norvegia, Danemarca şi Belgia, dar şi câteva ţări arabe. Muammar Gaddafi i-a ameninţat pe „cei care vor îndrăzni să atace Libia” că „îi aşteaptă iadul”. Oricum, bazinul mediteranean se va confrunta cu un risc pe termen lung. Şi deja se poate vorbi de război în acestă regiune, dar şi iminenţa unor atentate pe continent.
