„Un punct de cotitură”, pentru securitatea europeană: în timpul unei întâlniri de urgenţă, în lumina „trădării” SUA, altminteri un eşec, la Paris, liderii europeni din 6 ţări membre UE, cărora li s-a alăturat şi premierul britanic Keir Starmer, au încercat să coaguleze o poziţie comună pentru a contracara „ameninţarea” de a rămâne simpli spectatori la discuţiile privind sfârşitul războiului din Ucraina, convenite între Donald Trump şi Vladimir Putin. Aceste emoţii nu aduc nimic nou în relaţiile SUA şi Europa. Ce a spus preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe X după acest mini-summit: „Am reafirmat că Ucraina merită pacea prin forţă. O pace care să respecte independenţa, suveranitaeta, integritatea teritorială, cu garanţii puternice de securitate. Europa oferă Ucrainei întreaga sa cotă de ajutor militar. În acelaşi timp avem nevoie de o consolidare a apărării europene”. Aceleaşi clişee, reiterate, lipsite de orice finalitate. Cei prezenţi la întâlnirea de urgenţă au realizat că Europa îşi dă seama că relaţiile cu SUA au intrat „într-o nouă fază”. Mai mult, ca să „spună ceva”, cancelarul german Olaf Scholz, lipsit de orice şansă de a mai rămâne cancelar după alegerile parlamentare de duminică 24 februarie, a exclus trimiterea de trupe şi a cerut ca Europa şi SUA să continue să acţioneze împreună pentru securitatea continentului, în faţa temerilor ridicate de Donald Trump privind conflictul din Ucraina. Un fel de „salvaţi războiul”. La toată această agitaţie, provocată de preşedintele american –anunţată din timpul campaniei electorale- acesta a spus clar, cu referire la apropiata sa întâlnire cu liderul de la Kremlin: „Vom fi doar eu şi Putin, nu vom invita reprezentanţi din Europa(…). De ce nu vreau ca UE să fie acolo? Deoarece reprezentanţii săi vor să ducă război, au nevoie de un conflict pe termen lung pentru a-şi acoperi incompetenţa. Nu voi negocia cu cei care vor să prelungească conflictul, nu voi negocia cu cei care vor trimite mai multe arme, nu voi negocia cu cei care încearcă să obţină mai multe iniţiative în materie de muniţie. Voi negocia pacea, care este evident un termen foarte cenzurat în UE”. Ce e neclar? Un detaliu neaşteptat, survenit în cursul zilei de ieri, a fost enunţat de purtătorul de cuvânt al liderului de la Kremlin, Dmitri Peşkov: „Preşedintele rus Vladimir Putin este pregătit pentru discuţii cu omologul său ucrainian Volodimir Zelenski, dar trebuie luate în considerare „aspectele juridice ale legitimităţii acestuia”. Mandatul de 5 ani al lui Zelenski a expirat pe 21 mai 2024, alegerile prezidenţiale sunt amânate sine-die, din cauza legii marţiale şi o lege dată de Rada interzice cu desăvârşire orice negociere cu Moscova, cât timp Putin este preşedinte. Peşkov a numit dreptul suveran al Ucrainei de a adera la UE, deoarece se referă exclusiv la sfera economică. Nu şi la NATO, care este o altă discuţie. Ieri la Riad, la Palatul Diriyah, după o pauză de 15 minute delegaţia rusă şi americană au reluat negocierile, care în prima lor sesiune duraseră 2 ore şi 30 de minute, cea de a doua sesiune durând alte două ore. Echipe la nivel înalt vor negocia încheierea conflictului. Vom asista la numeroase lamentaţii ale politicienilor europeni de diferite ranguri, care se prefac cu groază că SUA i-ar putea lăsa „unu la unu” cu Rusia, conştienţi însă că populaţiile ţărilor lor nu doresc deloc război cu Rusia. Şi în principiu nu vor să se lupte cu nimeni. Toată lumea înţelege că belicismul unor lideri europeni este întreţinut doar de prezenţa militară americană, care le augmentează încrederea. Şi tot ce am auzit de la reprezentanţii lui Donald Trump nu este altceva decât o dorinţă a acestuia de a pune capăt unui război anacronic, soldat cu sute de mii de morţi de o parte şi de alta, schilodiţi, şi incomensurabile pierderi materiale. Întâlnirea SUA – Rusia, de la Riad, n-a fost, în exclusivitate, o negociere cu privire la Ucraina, ci o reluare a dialogului sistat, de aproape 3 ani, între cele două ţări şi o pregătire a discuţiilor apropiate, dintre Vladimir Putin şi Donald Trump. O apropiere a pozițiilor ruso-americane este dificil de spus. Donald Trump vrea încheierea focului, Vladimir Putin vrea mai mult și Europa va fi lăsată să se ocupe de asta. Cel mai rău scenariu, și un coșmar pentru Kiev, care se agită, ar fi acela în care Donald Trump și-ar pierde interesul pentru viitorul Ucrainei, înainte de a se ajunge la orice acord, întrerupând ajutorul militar și financiar, lăsând Europa să se descurce singură. Că Donald Trump reuşeşte, ceea ce predecesorul său a refuzat cu obstinaţie, este într-adevăr salutar. Şi în acest punct al discuţiei, nu pune mare preţ pe tot ceea ce a întreprins preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Care ştie acest lucru.
