Şi ultimele alegeri locale şi parlamentare şi cele precedente, probabil şi cele care urmează, n-au arătat şi nu vor arăta altceva decât că principalele forţe politice, în teritoriu, rămân social-democraţii şi liberalii. Se zvoneşte de o ofensivă a AUR, dar în absenţa unor măsurători sociologice nu ne hazardăm, în nicio evaluare. Şi într-o tabără şi cealaltă, la social-democraţi şi liberali ne referim, sunt nu puţine persoane cu vocaţie administrativă, contur politic, distincţie, care pot face faţă exigenţelor actuale ale comunităţii doljene. Cum votul la ultimele alegeri locale, pentru Primăria Craiova şi Consiliul Judeţean, chiar şi în teritoriu, a fost strâns şi liberalii au avut embargou din partea liderului lor naţional, din acea vreme, la orice colaborare, s-a ajuns la ceea ce ştim şi nu mai are rost să reamintim. În opoziţie, liberalii s-au văzut într-o situaţie deloc confortabilă, îndeosebi după începerea coabitării la guvernare a celor două partide. Când situaţia a devenit de-a dreptul bizară, încât liberalii conduşi de deputatul Ştefan Stoica şi-au văzut mesajul de orice natură amputat. Continuându-şi fronda, firească opoziţiei, n-au câştigat puncte şi nici n-au sedus electoratul indecis, care priveşte mai degrabă cu dezgust orice rivalitate politică, fără legătură cu realităţile concrete ale municipiului Craiova sau ale localităţilor doljene. În unele proiecte concretizate, şi nu puţine la număr, s-ar fi putut regăsi, prin votul lor, mărturisit, fiindcă până la urmă asta este menirea unor aleşi locali în slujba comunităţii. „Servitori” în slujba comunităţii. Nu invocăm aici o „cârdăşie” cum s-ar putea crede, ci o suplă înţelegere a menirii unui ales local. Fireşte, vorbă veche îndelung lustruită: fiecare doarme cum îşi aşterne şi culege ceea ce seamănă. Dar nimic nu-i împiedica pe liberalii doljeni, mă refer la cei care alcătuiesc staff-ul organizaţiei judeţene, să fie prezenţi la mari evenimente ale comunităţii: inaugurarea Centrului Cultural „Constantin Brâncuşi”, inaugurarea culelor de la Cernăteşti şi Brabova, a Muzeului Cărţii şi Exilului Românesc, chiar a Târgului de Crăciun, lăudat de atâţia şi aţâţia turişti atraşi de marele municipiu. Am dat câteva exemple, deşi mai sunt şi altele. Nu trebuie lăudat, neapărat ceea ce fac şi desfac Cosmin Vasile, ca preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, sau primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, dar poate fi salutat, ca un semn de sănătate politică, mai ales dacă votul de ales local, în circumstanţele pomenite, se regăseşte. Funcţia de ales local nu este un job, ci o responsabilitate civică asumată, graţie votului primit de la cetăţeni. Şi e greu de făcut un inventar al ingredientelor care strică reţeta normalităţii publice. Sunt puzderie şi se multiplică neputând fii anticipate, şi nu ai resurse de imaginaţie care să ţină la zi profilul peisajului politic local. Nici nu le poţi califica recurgând la vocabularul utilizat, căci ai avea sentimentul că aluneci spre fronda aiuristică pe care o condamni. Dar e un fapt că aleşii locali liberali s-au mişcat pe o claviatură neclară, fiecare cu nota lui, cu dizarmonia lui, cu sincopele lui, fie ele morale sau intelectuale. Nu vreau să umblu cu generalizări ofensatoare, fiindcă liberalii au la câteva „deconcentrate” (ISJ Dolj, Direcţia Agricolă Judeţeană, Poştă şi probabil şi alte locuri) oameni de ispravă, potriviţi, dar nici nu pot să nu iau notă de cacofonia altora, care fac frondă la votarea bugetului (Dăbuleni) sau a altor hotărâri care privesc comunitatea. Opoziţia liberală s-a dovedit finalmente indistinctă, strict gesticulatorie ş.a.m.d.. Sigur că orice entitate administrativă e prin definiţie pestriţă, dar liberalii doljeni puteau convinge că au ştaif –care nu le lipseşte-, anvergură, abilităţi administrative şi participă la căutarea noastră de sine şi de sens plini de speranţă şi de teamă. Nu am de tras concluzii, dar nu-i văd deloc într-o bună formă, pentru ceea ce-i aşteaptă şi avertismentul l-a dat cu ceva timp în urmă… Radu Berceanu, care ştia ce vorbeşte.
