Groenlanda sau tarife de… 25%!

America a fost, din totdeauna, visul europenilor: jazz, blugi, bunăstare, speranţă, siguranţă, planul Marshal, NATO, staţionare de trupe ş.a.m.d.. Toate acestea s-au întâmplat acum mulţi ani. Acum, în ianuarie 2026, citind noua Strategie de Securitate Naţională a SUA -33 pagini- sentimentul europenilor este cel al unui divorţ, oricum unul de răcire declarată, a unei despărţiri regretată, pentru relaţiile trainice de odiniioară. În Occident, America era peste tot: James Dean, pe ecranul cinematografului, geaca de piele, părul cu gel, Lucky Strike, guma de mestecat, Coca Cola, hamburger, simboluri ale unei modernităţi, care a ridicat Europa occidentală din ruine. Germania de Vest depune mărturie. Miracolul economic se regăsea într-o concretizare strălucitoare: prosperitate, libertate şi viitor. Când Louis Armstrong a cântat în Germania de Est oamenii au văzut în concertul respectiv, mai mult decât un muzician de jazz. Au văzut o Americă diferită, cea a mişcării pentru drepturi civile, pace şi speranţă. Noua Strategie de Securitate Naţională a administraţiei Trump nu este un document diplomatic, cât o respingere a parteneriatului transatlantic existent, la care Washingtonul are tot dreptul. Dar aceasta înseamnă un punct de cotitură profundă, în relaţiile statornice transatlantice. Trebuie totuşi să facem o distincţie, între critica propriu-zisă, legitimă şi necesară, când se bazează pe informaţii exacte şi anti-americanism, viziune totalizantă, dacă nu chiar totalitară. Putin nu este văzut ca o ameninţare acolo, aşa cum este cazul la Bruxelles. În schimb o declaraţie laconică, „mulţi europeni consideră Rusia o ameninţare existenţială”, ca şi cum ar fi o ciudăţenie vest-europeană, pare o emanaţie a Americii trumpiste. Ce înseamnă asta concret? SUA negociază probând o inflaţie de răbdare cu Rusia, în timp ce Europa nu joacă nici un rol în această situaţie. Se amuză chiar, pe o declaraţie a şefei diplomaţiei Comisiei Europene, Kaja Kallas, că ar fi vremea… de băut, din cauza situaţiei dificile din întreaga lume. Kirill Dmitriev, şeful Fondului rus de investiţii directe, a şi remarcat cu „umor căutat”: „Europa n-ar trebui să-şi provoace tatăl, şi tarifele impuse corespund unei taxe de 1 la 100 pentru fiecare soldat trimis în Groenlanda”. Taxele de 10% vor intra in vigoare de la 1 februarie şi vor creşte la 25% din luna iunie a.c.. Asistăm la o redefinire a situaţiei geo-politice a Europei? Greu de formulat un răspuns. Decuplarea de Rusia este un deziderat, de China încă se tatonează, de SUA însă ar fi dramatică. Muzica încă mai continuă. Sub semnul întrebării este autonomia strategică a Europei în NATO. Nu ne vine să credem că America lui Elvis şi Kennedy, Martin Luther King şi a aselenizării este aceeaşi ţară care se depărtează acum agresiv. Ceea ce sublinia fostul consilier pe probleme de securitate al preşedintelui Jimmy Carter, Zbigniew Brzezinski, într-una din cărţile sale de referinţă, că America este cea mai mare putere a lumii, din punct de vedere economic, tehnologic, militar, cultural, n-a fost pus niciodată la îndoială. Dar acum nimic nu mai sună bine: noile tarife reprezintă un regres pentru economia ţărilor în discuţie. Europa trebuie să cumpere gaz natural lichefiat american, să investească în sectoarele americane şi să elimine barierele comerciale pentru produsele americane. Nu mai este vorba de un comerţ între egali şi ce se prefigurează pare un tribut. Washingtonul pare a avea interesul de a slăbi şi a diviza Europa, la fel ca Rusia şi China. America, de acum, nu mai pare America muzicii de care vorbeam. Actele de divorţ sunt pe masă. Europa va trebui să meargă singură. Nu va fi uşor. Fiindcă n-are liderii de mare anvergură, de care are nevoie. Dar poate va veni şi momentul descoperirii acestora. Resorturile acestei atitudini nu sunt atât politice, cât mai mult psihologice. Ţările membre ale „Coaliţiei celor dispuşi”, pe care Donald Trump o recunoaşte ca principalul obstacol, în calea rezolvării crizei ucrainiene, anunţă prin preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe reţeaua de socializare, că-şi respectă ferm angajamentul de a proteja suveranitatea Groenlandei şi Danemarcei. O frondă care îl descumpăneşte pe Donald Trump. Şi într-un mesaj către premierul norvegian Jonas Gahr Store, Donald Trump scrie aşa: “Am făcut mai mult pentru NATO, decât oricine, de la înfiinţarea sa, iar acum NATO ar trebui să facă ceva pentru SUA. Lumea nu e în siguranţă până nu avem controlul total şi absolut asupra Groenlandei”.