Sadio Mane, fostul jucător de referinţă al lui Liverpool, apoi Bayern Munchen, acum la Al Nassr, din liga pro-saudită, şi-a condus echipa naţională a Senegalului spre un nou trofeu, după o finală epică, de neuitat, în faţa Marocului. Ca un amănunt, tot el în semifinale, marcase golul calificării pentru marea finală. Calmul teribil al lui Mane, stăpânirea de sine, a salvat finala de la un dezastru, dar şi imaginea fotbalului african. Înaintea celor întâmplate, în finalul partidei, portarul marocan Bono, bine cunoscut de la FC Sevilla, fusese eroul meciului prin câteva parade miraculoase. Arbitrul congolez Jean Jacques Ndala Ngambo care nu avusese prea mult de făcut a acordat o lovitură de pedeapsă, prin susţinerea VAR, după ce anulase un gol al Senegalului, pentru un fault premergător atribuit lui Achraf. Prelungirile haotice au culminat cu un penalty bizar (min. 90+6) acordat de arbitrul congolez irosit de Brahim Diaz jucătorul lui Real Madrid care a încercat o execuţie „a la panenka”, timiţând balonul în braţele portarului Edouard Mendy. Golul victoriei a fost realizat de jucătorul lui Villarreal, Pape Gueye, când nu se mai putea face nimic. Jucătorul serii –legenda fotbalului senegalez- a fost însă Sadio Mane, care şi-a chemat echipa în teren, după ce aceasta ascultând comanda antrenorului Pape Thiaw părăsise câmpul de joc, pentru mai multe minute. Sadio Mane a fost votat cel mai bun jucător al turneului. Dar, cu siguranţă, despre el se va mai vorbi, în fotbalul mare african. Preşedintele FIFA, Gianni Infantino, prezent la Rabat, a condamnat comportarea câtorva jucători senegalezi şi o parte a staff-ului Senegalului care a părăsit terenul în semn de protest, o tentativă de compromitere a întregii competiţii.















