Un jucător colosal ca Leo Messi nu-şi putea încununa o carieră fabuloasă cu un titlu mondial câştigat după o finală banală. Aşa că am avut parte de cel mai frumos ultim act din istoria Campionatului Mondial, în urma căreia Leo a ridicat trofeul care-i lipsea din gloriosu-i palmares: titlul mondial cu naţionala Argentinei. Dramatismul a fost absolut, fotbalul s-a exprimat la cel mai înalt punct al său, într-o finală în care întreaga Planetă a fost alături de Messi, cel care ne-a bucurat cu geniul său aproape două decenii. Urmaşul lui Dieguito şi-a însuşit ceea ce merita cu vârf şi îndesat, după un turneu de poveste, în care şi-a purtat echipa spre a treilea titlu mondial din istorie, după cele aduse de Kempes şi Maradona, în 1978 şi 1986. Acum câţiva ani, Messi renunţa la echipa naţională, dar a revenit formidabil, sub comanda fostului coleg din echipa “Pumelor”, tot un Leo, Scaloni. Anul trecut, cei doi au cucerit Copa America, tocmai în fieful Braziliei, iar acum, Messi şi-a îndeplinit visul suprem, la 35 de ani. Evident, a primit şi titlul de cel mai bun jucător al turneului final, dar momentul culminant al premierii a fost când Messi a mângâiat cu patimă trofeul Cupei Mondiale.
Timp de 80 de minute, Argentina a fost practic singură pe teren, dominând net şi având avantaj de două goluri. Scaloni a surprins cu Di Maria titular, marele absent din finala de acum 8 ani, cu Germania, iar “Îngerul” a scos un penalty şi a marcat un gol. Deschamps s-a dovedit şi el iscusit la schimbări, mutând devreme şi inspirat, iar puştii de culoare aruncaţi în luptă l-au ajutat pe Mbappe să trimită finala în prelungiri, iar apoi la lovituri de departajare. De 4 ori l-a învins Mbappe pe Martinez, un duel între Gheata de Aur a Mondialului, şi Mănuşa de Aur la turneul din Qatar. Deşi a început groaznic turneul, cu un eşec neverosimil contra Arabiei Saudite, Argentina s-a mobilizat în jurul lui Messi şi a măturat tot în cale spre titlu, fiind net superioară următorilor adversari: Mexic, Polonia, Australia, Olanda, Croaţia şi Franţa, pe care le-a învins fără dubii. Scaloni a dovedit personalitate şi n-a ezitat să ţină pe bancă staruri precum Lautaro Martinez, Dybala, Di Maria, Papu Gomez sau Lisandro Martinez, mergând pe formula care i s-a părut cea mai potrivită, cea mai motivată. Ca şi Maradona în 1986, Messi a purtat Argentina spre titlul mondial şi a declanşat fiesta acasă, acolo unde fotbalul este de mult timp un mod de viaţă.
Pentru argentinieni este primul trofeu mondial după 36 de ani, ei triumfând şi în 1978, cu Kempes, şi 1986, cu Maradona, dar a mai pierdut între timp două finale, în 1990, cu Maradona, şi în 2014, cu Messi. Argentina şi-a luat revanşa după ce la ediţia din 2018, în optimi, a pierdut chiar în faţa Franţei, scor 3-4. “Cocoşii” rămân cu titlurile din 1998 şi 2018.
Argentina – Franţa 7-5 după lov. de departajare, 3-3 după 120 de minute, 2-2 după 90 de minute, 2-0 după 45 de minute.
Au marcat: Messi ’23 (penalti), ‘109, Di Maria ’36 / Mbappe ’80 (penalti), ’81, ‘118 (penalti). La loviturile de departajare, pentru Argentina au înscris Messi, Dybala, Paredes şi Montiel, iar Franţa a înscris prin Mbappe şi Kolo Muani, iar Coman şi Tchouaméni au ratat.
Argentina: Martinez – Molina (Montiel ’91), Romero, Otamendi, Tagliafico (Dybala ‘120+1) – Di Maria (Acuna ’64), De Paul (Paredes ‘102), Fernandez, Mac Allister (Pezzella ‘116) – Messi, Alvarez (Lautaro Martinez ‘103). Selecţioner: Lionel Scaloni
Franţa: Lloris – Koundé (Disasi ‘120+1), Varane (Konate ‘112), Upamecano, T. Hernandez (Camavinga ’71) – Griezmann (Coman ’71), Tchouaméni, Rabiot (Fofana ’96) – O. Dembélé (Kolo Muani ’41), Giroud (Thuram ’41), Mbappé. Selecţioner: Didier Deschamps.
Arbitru: Szymon Marciniak (Polonia).
