E deja o certitudine, după ce Senatul a validat joi, prin vot deplin majoritar, proiectul de lege pentru aprobarea contractului de finanţare pentru Spitalul regional de urgenţă Craiova, printr-un împrumut de la Banca Europeană de Investiţii (BEI) în valoare de 368 milioane euro, diferenţa până la 602 milioane euro urmând a fi asigurată din fonduri nerambursabile şi bugetul de stat: Craiova va avea un nou spital. Vom discuta, în curând, despre detalii, oricum este vorba de o investiţie de amploare (7 etaje, 800 de paturi, un număr mare de secţii, dotare de ultimă oră) căreia îi este dedicată o suprafaţă de 26 hectare, obţinută la capătul multor diligenţe, privind amplasamentul, şi nu puţini actori politici din administraţia publică locală şi judeţeană au stăruit cu consecvenţă, în timp, pentru obţinerea avizelor necesare. Pentru a nu genera discuţii fără rost, în acest moment, ne reprimăm orice tentaţie de a enumera numele celor care au contat în obţinerea investiţiei îndelulg dorite. Oricum numele primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, se află între cele mai importante. E momentul împlinirii unui deziderat: Craiova –marele municipiul al Olteniei- avea nevoie de un nou şi modern Spital regional de urgenţă, din moment ce actualul Spital regional de urgenţă, inaugurat la 13 martie 1971, avea deja o vârstă. Potrivit menţiunilor din presa vremii a costat… 120 milioane lei, a fost construit de ICSM Craiova, unitate de prestigiu în epocă, ce avea director general pe ing. Ilie Bădicuţ, după un proiect de execuţie realizat de Insititutul de poriectări al judeţului Dolj, al cărui director era arhitectul Teodor Cocheci. Marea provocare întâmpinată, de la început, de constructor a constituit-o faptul că amplasamentul era pe un teren mlăştinos, cu pânza de apă freatică la suprafaţă, ceea ce a augmentat devizul general cu peste 50 de milioane lei, o sumă enormă pentru acei ani, „caz de puşcărie”, cum se spunea, deşi finalmente la CSP, ministerul de Finanţe, s-a găsit înţelegerea necesară, cu avertismentul expres ca „altă dată la Dolj, asemenea lucruri să nu se mai întâmple”, cum narează Petre Gigea Gorun, în monografia sa „Primari ai Craiovei în slujba Cetăţii” (Ed. Genesse, 2013) care la acea dată deţine funcţia de prim-vicepreşedinte al Consiliului popular al judeţului Dolj. Asistenţa medico-sanitară a populaţiei, din această zonă geografică, primea, prin „cel mai mare spital monobloc din ţară” cum afirma, la inaugurare ministrul Sănătăţii de la acel moment, prof. univ. dr. Dan Enăchescu, un sprijin de necontestat. După înfiinţarea Facultăţii de Medicină, spitalul a constituit şi constituie o bază materială pentru practica medicală a studenţilor. De menţionat este faptul că de-a lungul deceniilor, este vorba de o jumătate de secol, cadre medicale de reală ţinută, chiar prestigioase, au conferit Spitalului regional de urgenţă o rezonabilă recunoaştere, în plan naţional. Şi aşa cum este structurat în momentul de faţă răspunde multor cerinţe funcţionale. Clădirea imensă, în formă de „Y”, este însă „obosită” de trecerea anilor, şi nu răspunde cerinţelor de moment, din multe puncte de vedere. Ce se va întâmpla cu actuala construcţie, nu avem idee, dar cu siguranţă fie va fi demolată integral, fie va fi modulată, urmând a i se găsi utilizarea de rigoare.
