Premierul interimar Florin Cîţu, demis prin moţiune de cenzură, se doreşte cu încrâncenare oferta partidului său, al cărui lider este, pentru funcţia de premier. În pofida vocilor potrivnice din propriul partid. În Biroul Executiv al PNL s-a dat acordul privind sistemul rotativ, cu condiţia ca primul viitor şef al Executivului să fie de la… PNL. Dar pentru care fapte, întrebăm şi noi, ca eroul lui V. Alecsandri, nu se precizează. Sau mai exact, nimeni nu se mai desprinde din pelteaua zaharisitelor judecăţi. Social-democraţii realizează, vorba cântecului popular „Daolică dodă, p’aici câinii mă mănâncă”. Contrele sunt mai cu ştaif, dar Florin Cîţu agită o grenadă cu capsa scoasă, ameninţând că „altfel nu putem merge mai departe”. Şi s-a făcut deja o concesie: s-au casat vermorelele de combatere a „ciumei roşii”. Sorin Grindeanu intră în ring: „Sistemul rotativ a fost acceptat. Dar credeţi că am stat în şedinţe să validăm premierul de peste… un an şi jumătate?” De fapt, se decontează greşeli impardonabile, care vin dintr-un trecut deloc îndepărtat. Şi cicatrizarea e anevoiasă. Cine îi obliga pe liberali, adversari politici nu duşmani de clasă ai social-democraţilor, să valideze, printr-o decizie anacronică a Consiliului Naţional, să nu facă în nici o împrejurare guvern cu… PSD? Cum au putut nişte politicieni, cu picioarele pe pământ, cu o bănuită cultură politică şi istorică peste medie, să supraliciteze nişte scrupule „morale” până a-i da afară din casă? În ce ţară europeană s-a mai pomenit o asemenea monstruozitate –ură şi agresivitate- faţă de un partid democratic, cu eurodeputaţi în Parlamentul European, afiliaţi la familia europeană a social-democraţilor? Şi încă mai bâzâie pe radarul unora… anofelul. Se decontează în negocierile politice (PSD-PNL) şarjele stânjenitoare de scuipat în toate direcţiile. Neîncrederea reciprocă stăruie. Nu se mai trage cu arcul, nici cu praştia, dar energiile prozaic de obscure nu s-au epuizat. Belelele vieţii au readus în aceeaşi barcă, încă o dată, după nişte ani, nu mulţi, liberalii şi social-democraţii. Dacă au autentic veşmânt democratic trebuie să respire acum acelaşi aer. Din raţiuni care nu mai necesită explicaţii. Propune, Cornel Nistorescu, directorul ziarului „Cotidianul” ca „proiect de ţară” abolirea urii ca politică de stat, stoparea dezbinării, reconcilierea naţională pe bază de reguli ferme şi valori clare, regăsirea omeniei în comportamentul social, eradicarea pe orice cale a violenţei de orice fel, reclădirea solidarităţii între oameni, refacerea punţilor rupte între generaţii, profesii, între sat şi oraş, bogaţi şi săraci. Un proiect de ţară, judicios calibrat, pe lângă care pălesc toate surescitările generale, distincte şi toxice, din spaţiul politic autohton, de găunoasă extracţie caragelească. Aşa ceva merită îmbrăţişat fără rezerve. De întreaga clasă politică. Înainte de toate. Drumul lung şi în pantă pe care merge Florin Cîţu nu duce nicăieri. Doreşte se subînţelege să rămână premier, să păstreze conducerea partidului şi eventual să le bage degetele în ochi adversarilor politici. O problemă greu surmontabilă însă există. Perdanţi în alegeri, liberalii clamează acum, la o manieră disproporţionată, să dea ei întâiul premier. În jurul PNL, cu premier liberal sună… anacronic. Mai ales că falia PNL s-a mai subţiat prin dezertarea grupării Orban, iar social-democraţii prin numărul de mandate pe care îl deţin în Parlament sunt, oricum am întoarce lucrurile, vioara întâi. Un guvern trebuie făcut, cât mai grabnic, şi acum aşteptările se îndreaptă către preşedintele Klaus Iohannis, care trebuie să dea… verdictiul. Nu unul emoţional, justificat într-un fel, cât unul înţelept, în temeiul stării de fapt. Chemaţi la ordine, într-un fel, trebuie să fie liberalii, nu social-democraţii şi udemeriştii. E o părere.
