Reales primar general al Capitalei, Nicuşor Dan este fără îndoială „investiţia de încredere a bucureştenilor”. Nu ne îndoim că vrea să rezolve cât mai multe lucruri, din cele promise alegătorilor în campania electorală. Mai exact, declarativ, se arată animat numai şi numai de bune intenţii. Ca şi predecesorii săi are relaţii reci, dacă nu ostile, cu primarii de sector, din cu totul alte aliniamente politice. Disputa pe prerogative mai largi pentru primarul general e mai veche. Confruntarea sa recentă cu primarul de sector Dan Băluţă a fost partea văzută a icebergului. Mai nou, Nicuşor Dan vrea să organizaze pe 24 noiembrie a.c., simultan cu primul tur al alegerilor prezidenţiale, un referendum, deşi preşedintele AEP, Toni Greblă, fost judecător CCR, afirmă că legea nu permite astfel de referendumuri locale şi, mai mult, un asemenea demers nu va rezolva problemele semnalate de primarul general al Capitalei. Constituţia în vigoare nu reglemenează, în detaliu, regimul juridic al referendumului. În schimb Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului stabileşte, cu rigoare, toate aspectele unui referendum consultativ, cum este şi cel avut în vedere, la nivel local. Nicuşor Dan a convocat pentru luni 21 octombrie a.c. o şedinţă a Consiliului General, probabil ultima în actualul format, pentru a discuta două proiecte de referendum pentru bucureşteni, conform cărora aceştia ar urma să fie întrebaţi dacă susţin aprobarea repartizării impozitului pe venit şi a taxelor locale de către Consiliul General şi dacă primarul general ar trebui să emită autorizaţii de construire pentru tot Bucureştiul. Aşadar, relefendumul local ar urma să decidă cine răspunde de urmanismul din Bucureşti şi cum se împart banii între primăria generală şi primăriile de sector. În toate discuţiile purtate, precumpănitor pe aliniament politic, s-a omis o recomandare expresă a Comisiei de la Veneţia, care prevede că atunci când se supune la vot un text, o doleanţă, la cererea unui segment de electorat sau a unei autorităţi publice, alta decât Parlamentul, acesta trebuie să dea avizul consultativ asupra textului în cauză. În privinţa cvorumului de participare la referendum, Comisia de la Veneţia nu recomandă un prag –procentaj minimal de participare- întrucât îi asimilează pe cei care se abţin cu partizanii votului negativ, dar nici un cvorum de aprobare, întrucât riscă să creeze o situaţie politică dificilă, în cazul în care proiectul este adoptat cu o majoritate simplă, inferioară însă pragului necesar. Cât priveşte efectele referendumului consultativ, acestea at trebui prevăzute în Constituţie sau prin lege, ceea ce deocamdată nu se întâmplă. Cum referendumul intenţionat de primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, este unul consultativ pentru autorităţile statului, acestea nu sunt obligate la adoptarea unor decizii, în concordanţă cu voinţa celor care au votat. Ceea ce nu înseamnă că autorităţile trebuie să rămână pasive şi să nu ducă la îndeplinire dorinţa de schimbare, în domeniul în care s-a făcut consultarea. Mai sunt discuţii legate de eventualul aviz al miniştrilor Justiţiei şi de Interne, din guvernul condus de Marcel Ciolacu, desfăşurarea în aceleaşi secţii de votare, cu cele pentru alegerile prezidenţiale, pentru limitarea cheltuielilor, în fine chestiuni organizatorice, dar în esenţă referendumul este unul pentru… putere. Mai multă putere de decizie pentru primarul general al Capitalei, în detrimentul celor de sector. Cum la vot sunt chemaţi bucureştenii din sectoarele Capitalei rămâne de urmărit cum vor vota aceştia.
