Imaginile din Franţa prezentate, astăzi, de televiziunile de ştiri, de la mobilizarea sindicală fără precedent, cum s-a spus, împotriva reformei pensiilor, din iarna şi primăvara anului 2023, nu erau deloc simpatice. Indiferent că erau surprinse la Paris, Lyon, Nantes sau Marsilia, pe bannere se puteau citi acelaşi deziderate. Autorităţile se aşteptau la o participare de până la 900.000 de sindicalişti, în cadrul celor 230 de demonstraţii preparate în întreaga ţară. Sindicatele unite doresc să influenţeze arbitrajele bugetare ale noului prim-ministru Sebastien Lecornu, deja în corzi, ale cărui timide semnale (renunţarea la eliminarea a două zile de sărbătoare legală şi încetarea bonusurilor viajere ale foştior prim-miniştrii), nu au adus calmarea tensiunilor sociale. Mişcarea „Blocaţi totul” este în plină desfăşurare şi ministrul de Interne, Bruno Retailleau, care îşi încheie mandatul, într-o conferinţă de presă a spus că aproximativ 80.000 de poliţişti şi jandarmi sunt mobilizaţi şi desfăşuraţi la Nantes, Marsilia, Valencienne. Noului premier Sebastian Lecornu i se cere, de socialişti, să nu neglijeze revendicările prezentate, deoarece nici o ajustare bugetară nu va fi posibilă, dacă sentimentul de nedreptate rămâne puternic pe mai departe. Socialiştii nu solicită doar corectarea moştenirii „dezastruase” lăsată de centristul Francois Bayrou, la a cărui înlăturare au contribuit, vor o orientare distinctă cu valenţe de stânga. Punctul culminant al propunerilor lor este taxa Zucman, care implică impozitarea activelor de peste 100 mil. euro, inclusiv uneltele de lucru, la o cotă de 2%. Soarta noului buget atârnă paradoxal de socialişti (care au 66 de deputaţi), şi în preţul necenzurării aceştia solicită „o ruptură cu politica dusă de Macron”. Mobilizarea puternică a lumii afacerilor şi a dreptei împotriva oricărei taxe care ar afecta companiile şi anteprenorii nu încurajează negocierile eficiente. Pe scurt, nimeni nu vrea austeritate. Ceea ce se vede de la Bucureşti că se petrece în Franţa e neliniştitor. Ilie Bolojan e pe cale să eşueze în faţa Himalaei bugetare. Se poate felicita doar pentru că a deschis ochii tuturor la deficitele existente. Dar de la marginea acestui detaliu începe o altă… operă. Şi e inexplicabil cum, un fost ales local, să-i abandoneze pe cei convocaţi (primari şi preşedinţi ai consiliilor judeţene), la o discuţie, chiar de domnia sa. Reluăm o replică a primarului Craiovei, preşedintele AMR: „Nu ne-a dat nici o explicaţie”. Că Ilie Bolojan a declarat ulterior „că nu a chemat pe nimeni” ne lasă în ceaţă. Reamintim doar că reforma administraţiei publice locale a creat un blocaj în coaliţia de guvernare. Pe de-o parte, Bolojan îşi doreşte o reducere de 10% a posturilor ocupate din administraţie, care ar însemnea concedierea a aproximativ 15.000 de persoane, de cealaltă parte, social-democraţii nu sunt de acord cu concedierile, ci doar cu reducerea cheltuielilor. Mai exact mizează pe o reducere a anvelopei de cheltuieli cu persoanele lăsate la latitudinea instituţiilor, cum să realizeze reducerile. Pentru toate aceste detalii e nevoie de dialog prelungit, tact, înţelepciune, reprimarea vanităţilor de orice natură. Altminteri… Emmanuel Macron realizează şi el, deşi târziu, că schimbarea premierilor nu e soluţia ideală, la o bună guvernare. O criză politică -pe fondul regândirii reducerilor bugetare- ar fi exact ceea ce nu trebuie.
