În lumea largă a Doljului, la Orodel, aşezare veche de moşneni, fermierul Cristian Dinuţ lucrează vreo 1.000 de hectare, împărţite în trupurile Tudin SRL şi Dinstile SRL. Ştirea sună banal, fiindcă sunt mulţi alţi şefi de exploatări agricole, cu suprafeţe mai mari de câteva ori. Numai că ineditul acestei exploatări are o nemijlocită legătură cu noua civilizaţie a câmpiei, care spuneam, odată, începe la Segarcea şi se propagă spre toate zările Doljului. În urmă cu nişte ani, Cristi Dinuţ fusese, timp de 6 ani, profesor de fizică la şcoala gimnazială din Orodel, după absolvirea facultăţii de profil. Apoi obţinuse licenţa în Drept, în cadrul Universităţii din Craiova, iar acum e student în anii terminali la Facultatea de Agricultură. Opţiunea n-a fost un moft, ci o circumscriere la prevederile în vigoare, potrivit cărora SRL-urile cu profil agricol trebuie să aibă -obligatoriu- un angajat, cu licenţă în domeniul agricol, biologic sau bio-chimic. Neîndoielnic, e ispititoare, să spunem aşa, discuţia între un cadru didactic al facultăţii şi un fermier autentic, consacrat, care face producţie de ani buni. Cristi Dinuţ a ales, aşadar, truda în locul unei activităţi profesionale pentru care obţinuse atestarea, poate mai comodă, deşi toate profesiile sunt grele, exercitate cu vocaţie şi tragere de inimă. Are angajaţi 5 mecanizatori, policalificaţi, dar nu pregetă să urce pe tractor, combină sau oricare utilaj din dotare, toate performante, când este nevoie, adică zilnic. Fiindcă se munceşte, cu precădere în campaniile de recoltare, până pârăie oasele. La capătul unui an moleşit de o secetă prelungită, potolită parţial de ploi insuficiente, uneori a plouat torenţial până la hotarul culturilor sale însetate, Cristi Dinuţ crede, la o socoteală amănunţită, că a ieşit atât cât a vrut Cel de Sus: cam 6.000 kg la hectar la grâu şi puţin peste 3.000 kg la hectar la floarea-soarelui. Prin părţile locului s-au mai făcut asemenea producţii. Mai slabe ca în alţi ani. Adăpostită acum în cele 3 silozuri, fiecare cu o capacitate de circa 1.000 de tone. Dar asta a fost. Obsesia zilnică: prognoza meteo şi tot noianul de informaţii legate de piaţa cerealieră. Cu inteligenţa sa ascuţită şi vie, dar şi o scânteie de lumină lăuntrică pe care unii o numesc har, are un plus de îndârjire de om care ştie ce vrea şi spune, rătăcit între oameni care nu mai ştiu totdeauna ce vor şi ce spun. Zona e neamenajată pentru irigaţii. Pe un canal magistral, de pe vremuri, au crescut… nucii. Fiecare punct de lucru are un nume. Cum e deja ceasul înfiinţării culturilor agricole de toamnă şi schema lor prevede vreo 600 de hectare cu grâu, 100 de hectare cu orz şi 85 de hectare cu rapiţă, se dă bătaie, sub semnul unei îngrijorări copleşitoare. Îngrăşămintele chimice, cele pe bază de azot, s-au scumpit nebuneşte, carburanţii şi piesele de schimb aşişderea, dar ce nu s-a scumpit, de parcă a trebuit să se aleagă praful şi pulberea. Cristi Dinuţ stăruie în pariul său care nu trebuie pierdut. Convins că şi alţi fermieri doljeni, şi nu numai ei, au mai păşit într-o lume schimbată. Şi ameninţată. Şi vor păşi şi acum. Răpus de singurătate, uneori, pe întinderea câmpului, cu cernoziom levigat, dar şi podzol, pământ negru, desprins parcă de pe biserici părăsite, aflat pe combină sau pe tractor caută în sine şi în colaboratorii săi puterea de a ţine îndeletnicirea aceasta, a muncii pământului, pe picioarele ei. Într-un război al pâinii, dus de oamenii locului. Se mai înseninează, când zăreşte câte un stol de prepeliţe, potârnichi sau fazani, aciuite în acest areal, pe care le protejează. Că doar asta a mai rămas dintr-un fond cinegetic, odinioară, de invidiat. Aşa s-au rânduit lucrurile, şi din rânduiala asta nu se poate ieşi cu una cu două.
