Potrivit datelor colectate la Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2011, în Dolj, încă mai există sate cu un număr de locuitori incredibil de mic. Unele chiar cu două sau trei persoane, altele cu câteva zeci. Situaţia demografică este dezastruoasă şi pentru municipii şi oraşe. Nici Craiova nu reuşeşte să atingă pragul de 270.000 de locuitori. Băileştiul şi Calafatul coboară la 17.437 locuitori, respectiv la 17.336. Din totalul de 660.544 de persoane, cât are întreg Doljul, aproape jumătate, 316.507, stau în mediul rural. Din nefericire, în multe dintre sate condiţiile sunt cu mult în urma a ceea ce trebuia să însemne o comunitate specifică aniilor în care trăim.
Schimările demografice negative din judeţul Dolj nu sunt altceva decât oglinda politicilor duse în ultimul sfert de secol în ţara noastră. E drept, acolo unde primarii au dat dovadă de ceva simţ organizatoric şi civic lucrurile s-au mişcat mai bine. I-a ajutat cumva şi situarea localităţilor pe raza unor drumuri naţionale şi europene, care au făcut comerţul mai rentabil. Să nu omitem că, după asaltul hipermarketurilor asupra marilor municipii şi oraşe a venit, acum, şi rândul comunelor mai înstărite. Ziua de 15 august a.c. a fost, în analizele financiare ale comerţului european, una dintre datele de referinţă asupra a ceea ce poate însemna un volum de vânzări în mediul rural, mai cu seamă că sezonul iulie-august înseamnă şi venirea acasă a multor doljeni plecaţi la lucru peste hotare.
Depopulare agresivă
Doljul avea la Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2011, doar 660.544 de locuitori şi făcea, astfel, parte din categoria judeţelor aflate pe locul al treilea, după intervalul 600.000 – 699.999 de locuitori. Din acest total, mediul urban însemna 344.037 de locuitori, din care Craiova avea 78%. Cealaltă jumătate, de 316.507 locuitori, locuieşte în mediul rural. Şi, de aici, începe numărătoarea inversă. Satul Bucicani din comuna Predeşti avea la recensământul din 2011 …doi locuitori, iar satul Predeştii Mici, mai mult cu unul! În Melineşti, 8 persoane în satul Valea Mare. În Brabova, satul Voiţa apare cu 22 de locuitori. Identic numeric cu satul Făget din comuna Breasta. Cu doi mai mulţi localnici la Bulzeşti, în satul Poienile. Giurgiţa avea în satul Filaret doar 42 de suflete. Situaţie dramtică şi pe dealurile Greceştiului. Aici, satul Grădiştea avea recenzate, în 2011, doar 34 de persoane!
Comune cu o populaţie numeroasă sunt Moţăţei, cu cele 6.935 de locuitori; Daneţi cu 6.257; Amărăştii de Jos cu 5.520; Călăraşi cu 5.977; Ciupercenii Noi cu 5.274; Cetate cu 4.781. Acestea sunt, de altfel, şi localităţi unde infrastructura tehnico-edilitară a cunoscut o evoluţie firească, graţie unor primari ce au înţeles că doar comunitatea contează.
Comune cu peste 10 sate arondate
În rândul comunelor cu foarte multe sate, locul întâi este deţinut de localitatea Melineşti. Are în structură 13 sate! Unele, cum este Valea Mare, au 8 locuitori, altele, precum Ploştina, au 23, Popeşti – 24, Muieruşu – 61 locuitori. Pe locul secund întâlnim Argetoaia. Aici, Argetoaia, Băranu, Berbeşu, Iordăcheşti, Leordoasa, Malumic, Novac, Piria, Poiana Fântânii, Salcia, Teascu din Deal şi Ursoaia însumează cele 12 sate componente. Cine să mai ia în seamă că, ultimul sat precizat are doar 60 de persoane iar altele nu depăşesc 75, 95 şi 92 de locuitori!?
Comuna Bulzeşti are 1.590 de persoane. Îi sunt arondate nu mai puţin de 10 sate, dintre care Piscu Lung are 20 de persoane, Poienile – 24, Frăţila doar 53! O situaţie mai aproape de normalitate se întâlneşte la comuna Goieşti. Populaţia sa totală de 3.113 de locuitori este aşezată în cele 11 sate aparţinătoare. O treime locuieşte în satul Goieşti, iar restul este împărţit echilibrat în celelalte sate. Acelaşi lucru se poate spune despre comuna Robăneşti, cu cele 2.395 de persoane aşezate, cât de cât, într-o pondere echilibrată, în cadrul celor 6 sate aparţinătoare. Tot aici se poate înscrie şi comuna Şimnicu de Sus. În cele 12 sate ale sale trăiesc 4.627 de locuitori, repartizarea teritorială fiind una, în linii mari, firească. Excepţie face satul Jieni cu doar 39 de persoane.
Declinul demografic, problemă de securitate naţională
Cum haina juridică trebuie să îmbrace formele actuale la care ajunge societatea în ansamblul său, este evident că actuala organizare administrativ-teritorială este în neconcordanţă cu realitatea de pe teren. Demografia este o temă de importanţă naţională pentru cuprinderea ei în Ghidul strategiei naţionale de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019. La categoria ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor (ARV) declinul demografic este precizat la grupa riscuri de natură socială, alături de emigraţia populaţiei active, deficienţele din sistemele naţionale de sănătate, educaţie şi asistenţă socială şi distorsiuni pe piaţa muncii.
În mediul rural, după cum bine se ştie, locurile de muncă aproape că nu există. Excepţie cele din sectorul public al administraţiei locale şi câteva joburi în comerţul alimentar, prestări servicii şi materiale de construcţii. Că, foarte mulţi au plecat peste hotare, pentru a-şi câştiga o pâine este o altă realitate. Numărul de căsătorii este în declin accentuat. Consecinţa directă este că şi natalitatea urmează acelaşi trend descendent. Grav este că, deşi acum, în satele doljene încă mai sunt familii de pensionari cu venituri acceptabile, ce ştiu să se şi gospodărească, când acestea persoane vor trece în lumea celor drepţi, masa monetară din aceste localităţi va fi comprimată la maximum. Suntem curioşi ce analize financiare riguroase folosesc retailerii franco-germani, când iau decizia de a deschide marketuri în comunele doljene? Şi, mai ales, pe ce orizont de timp au stabilit să-şi ţină activitatea? Cum persoanele apte de muncă nu au unde lucra, aici, în mediul rural, iar viitorul dobândirii, ulterior, a calităţii de pensionar al statului român, aşa cum sunt acum părinţii lor, este aproape inexistent, întrebările de mai sus pot avea relevanţă.
