Mai degrabă inedită, dacă nu şi năstruşnică, propunerea purtătorului de cuvânt al PNL, Adriana Săftoiu, ca fiecare dintre cei care îşi doresc să candideze pe listele PNL, la alegerile parlamentare din toamnă, să compună un „eseu”, în care să argumenteze de ce doresc să ajungă în Parlament, a stârnit o pseudo-polemică. Şi sună cam aşa sugestia doamnei Adriana Săftoiu, nu lipsită de orice schepsis: (…) Să le cer tuturor celor care vor să candideze să scrie un eseu despre motivul pentru care vor să candideze, încă o dată sau prima dată. Fără să fie ajutaţi de un consilier, de un prieten, de google. Să scrie ei, simplu, care cred că le este misiunea. Cu gramatica din dotare, fără să fie obligaţi să gloseze pe teme filosofice, de morală politică (…). În lumea politică este cunoscut faptul că anumiţi parlamentari sunt certaţi cu limba română, şi dacă nu ar exista consilieri care fac curat în textele lor, am avea nişte perle de toată frumuseţea în textele depuse la Parlament”. În replică, deputatul liberal Diana Tuşa, i-a răspuns, fără ironie, dar acid, accentuând că liberalii nu sunt „agramaţi, reduşi mintal sau asistaţi social”. Mai mult, Diana Tuşa a extins provocarea, invitând mai multe nume grele de la liberali „să se bage la un eseu”. Dacă admitem că parţial, atât Adriana Săftoiu, extrem de vocală în spaţiul virtual, dar şi Diana Tuşa, au destulă îndreptăţire în meciul lor direct, nevoie fiind pe scena politică de figuri mai puţin erodate şi prea obişnuite în comoditate şi în privilegii, nu aducem nimic nou, într-o pseudo – polemică, nu atât de cricumstanţă, cât elevată. Ceea ce nu înţelegem e altceva: de unde şi până unde opţiunea Adrianei Săftoiu, nerespinsă de Diana Tuşa, pentru… eseu? De ce nu o ştire de câteva rânduri, care să respecte regulile jurnalistice, de ce nu o relatare, o declaraţie politică articulată, bine argumentată, din care să se desprindă respectarea sau nerespectarea topicii sau regulilor gramaticale elementare? Cum adică „vă băgaţi la un eseu”, fiindcă aşa sună interogaţia doamnei deputat Diana Tuşa? Nu e cam straniu? Nu e ridicată prea sus şi inutil ştacheta exigenţei? Nu ştim câte „esee” au publicat de-a lungul timpului şi Adriana Săftoiu, vicepreşedinte cu comunicarea, şi Diana Tuşa, dar dacă tot se încumetă la un asemenea test literar, sunt de-a dreptul… temerare. Cu examinatori extraşi, nu din câmpul politic, să le spunem obiectivi, având de notat nişte „esee”, respectându-se câteva din exigenţele speciei de proză literară la graniţa cu literatura, pot apărea complicaţii. Se acordă adesea denumirea de eseuri unor lucrări al căror subiect, formă, dispoziţie, nu permit a fi clasate într-un alt gen, mai bine determinat. De pildă, cartea doamnei Adriana Săftoiu, „Cronică de Cotroceni” (Ed. Polirom – 2015), bine scrisă în general, poate cea mai exactă frescă despre cei zece ani ai lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, este orice, dar nu un eseu. Cât priveşte instituirea unui asemenea test – redactarea unui eseu -, pentru viitorii candidaţi pe listele Partidului Naţional Liberal, tare ne e teamă că exigenţa este dificilă, din cale-afară, dacă nu imposibil de surmontat. Mult mai rezonabilă ar părea obligativitatea revendicării fiecărui candidat de la o activitate concretă, comensurabilă, prestată un număr de ani în mediul privat sau bugetar, cu un comportament civic, lipsit de fisuri.
