S-a întâmplat ceva zilele acestea, despre care se păstrează, din indiferenţă, nu din alte motive, tăcerea inexplicabilă. India a anunţat, sâmbătă, blocarea exporturilor sale de grâu, pentru a-şi conserva rezervele necesare aprovizionării populaţiei sale. Decizia premierului Narendra Modi a avut efecte imediate. Şi o primă alertă a fost dată duminică la G7. Concomitent, SUA, în cadrul unei sesiuni a Consiliului de Securitate, unde India este membru non-permanent, a demarat demersurile pentru a convinge New Delhi să revină asupra poziţiei sale care augmentează îngrijorările provocate de consecinţele războiului din Ucraina. „Noi încurajăm ţările să nu restrângă exporturile, fiindcă noi credem că restricţionarea va exacerba penuria alimentară”, a declarat Linda Thomas Greenfield, ambasadorul american la ONU, într-o conferinţă de presă virtuală, în cursul zilei de luni. India este una din ţările lumii, cu 1,4 miliarde locuitori, şi până în prezent exporta din disponibilităţile sale ţărilor fragile, dependente de importurile din Ucraina. Embargoul indian a avut, cum spuneam, consecinţe imediate fiindcă preţul grâului pe piaţa internaţională a atins recordul absolut de 438,50 euro / tonă. Precedentul record fusese atins la 7 martie a.c.. Dependente de importurile de grâu sunt ţările din nordul Africii. Dar nu numai. India este al doilea mare producător mondial şi dacă în 2019 a exportat doar 220.000 tone, în anul următor a exportat 2,15 milioane tone iar anul trecut 7,21 milioane tone. Se estima ca anul acesta să exporte 10 milioane tone, producţia fiind diminuată, se spune, cu peste 5% în raport cu cea de anul trecut (109 milioane tone) din cauza temperaturilor ridicate, chiar 45 de grade Celsius în nordul ţării. Deşi este al doilea mare producător din lume, ţara rămâne un actor secundar pe piaţa mondială. Jumătate din exporturile sale de grâu se îndreaptă spre Bangladesh, restul exporturilor fiind limitate pe probleme de calitate şi nerespectarea regulilor Organizaţiei mondiale a comerţului privind subvenţiile agricole de stat. Preţul grâului a crescut cu circa 40% în numai trei luni şi piaţa mondială este tensionată de riscul secetei în sudul SUA şi vestul Europei. Presiunea a crescut pe ţările importatoare (Maroc, Egipt, Algeria, Irak, Turcia). Rusia şi Ucraina, deşi în război, nu vor avea afectată producţia de grâu (împreună ele asigurau 30% din aprovizionarea mondială) şi chiar recent Vladimir Putin pomenea de o recoltă de 130 milioane tone de cereale, din care 87 milioane tone de grâu, un record absolut în istoria ţării, care şi-a sistat exporturile. Şi aşa destul de cotate. Ucraina, al treilea exportator mondial de grâu şi-a văzut amputată în acest an producţia şi ministerul Agriculturii estimează la doar 10 milioane tone grâu disponibil pentru export, faţă de 19 milioane tone anul trecut. Fluxirile maritime prin portul Odesa sunt în punct mort şi stocurile de grâu nu pot fi valorificate în pofida comenzilor. Motorul agro-alimentar ucrainian (15% din piaţa alimentară mondială –grâu, porumb, ulei floarea-soarelui şi soia, carne de pasăre, ouă) a fost oprit. Rusia, la rândul ei, din cauza sancţiunilor, una dintre ele debranşarea de la sistemul Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunications (SWIFT) îşi vede şi aşa bruiată, exporturile de grâu către Turcia şi Egipt. Revenind „acasă”, adică în Dolj –bazin cerealier consacrat- specialiştii opinează că starea de vegetaţie a grâului este „în grafic”, cum se spune, dar resimte nevoia de apă, şi aşteptate sunt precipitaţiile atmosferice menite să permită o bună vegetaţie în continuare. Evident, puse în funcţiune, sistemele de irigaţie existente –apa fiind gratuită-, trebuie să pompeze zi şi noapte, apă pe culturile agricole. Toţi marii fermieri cu care am discutat în aceste zile împărtăşesc la unison acelaşi punct de vedere: absenţa precipitaţiilor, atât de necesare, într-un an agricol cu multe complicaţii, menite să salte nemilor preţurile produselor agro-alimentare.
