O veste tristă a zguduit zilele trecute comunitatea istoricilor din România. Academicianul Florin Constantiniu, unul dintre titanii istoriografiei româneşti, istoric de vocaţie, de un profesionalism rar întâlnit, ne-a părăsit, lăsând în urmă o adevărată operă, dar, în egală măsură, un imens gol în sufletele noastre.
Şi-a dorit cu disperare să părăsească această lume, o lume în care nu se mai regăsea, o lume viciată de non-valori şi politicianism caragialesc. Era profesionistul cu un veritabil cult pentru adevărul istoric, care a militat şi şi-a asumat, cu responsabilitate, scrierea unei „istorii sincere” a poporului român, cu tot ceea ce a fost pozitiv sau negativ în trecutul nostru. De o modestie proverbială, a reprezentat pentru tinerii istorici un exemplu şi un model, fără a-şi revendica în acest sens niciun merit. Apariţia sa în mass-media era o adevărată încântare, iar opiniile sale, tot timpul solid argumentate, aveau greutatea lucrurilor bine gândite şi îndelung elaborate. Autoritatea sa era deplin recunoscută de colegii de breaslă, iar prezenţa sa de spirit şi spiritul polemic l-au însoţit dintotdeauna. Cu siguranţă, şi-a câştigat un loc binemeritat în panoplia istoricilor de seamă ai neamului.
Istoricii craioveni, cu care a colaborat în nenumărate rânduri, îi aduc, prin aceste gânduri, un ultim omagiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof.univ.dr. Sorin Liviu Damean
