Invitat la pupitrul dirijoral al Filarmonicii „Oltenia” este, astă-seară, argentinianul Alejandro Vila, actualmente dirijor principal al Orchestrei Simfonice de Tineret „Crescendo” din München. Sub conducerea sa, Orchestra Simfonică a instituţiei craiovene interpretează – în concertul de la ora 19.00 – Uvertura operei „Cosi fan tutte”, K. 588, de Wolfgang Amadeus Mozart, şi Simfonia a IV-a în Re minor, op. 120, de Robert Schumann. Puteţi audia, de asemenea, Concertul în Re major pentru vioară, op. 35, de Piotr Ilici Ceaikovski (coloana sonoră a filmului „Concertul”, 2009, în regia lui Radu Mihăileanu), în interpretarea Mariei Solozobova (Federaţia Rusă) – unul dintre cei mai valoroşi exponenţi ai tinerei generaţii de violonişti, în prezent prim-concertmaestru al German Symphonic Orchestra. Vă puteţi achiziţiona bilete pentru concert de la Agenţia Filarmonicii „Oltenia”, la preţul de 15 lei (8 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari).
![vila](https://www.cvlpress.ro/wp-content/uploads/2011/03/vila.jpg)
Alejandro Javier Vila a studiat pianul, fagotul şi compoziţia la Conservatorul Naţional de Muzică „Carlos López Buchardo” din Buenos Aires, oraşul său natal. După ce timp de câţiva ani a deţinut statutul de fagotist-solo în Youth Orchestra of the National Radio, Orchestra Filarmonicii şi la Theatre Colón din Buenos Aires, a urmat un stagiu de perfecţionare la Berlin, ca bursier al Orchester-Akademie des BPhO (Berliner Philharmoniker Orchester). Având prilejul să cânte sub bagheta unor dirijori celebri, precum Herbert von Karajan, Claudio Abbado şi Gary Bertini, a acumulat o valoroasă experienţă profesională – atât din concerte, cât mai ales din repetiţiile extrem de riguroase ale orchestrei.
Între anii 1985 şi 1989 s-a pregătit în domeniul dirijatului la Academia de Arte din Berlin, examenul de absolvire constând într-un concert la pupitrul Orchestrei Simfonice. Timp de un deceniu (1986-1996), a participat cu regularitate la memorabilele repetiţii cu orchestra şi cursuri de dirijat susţinute de Sergiu Celibidache (Fenomenologia muzicii şi Arta dirijorală) la Mainz, München, Schleswig-Holstein Musik Festival şi Paris. A participat şi la cursurile de master coordonate de Sergiu Celibidache în fruntea orchestrei alături de care marele maestru al baghetei a întreprins un turneu european în 1988 – experienţă unică ce avea să deţină un rol determinant în evoluţia carierei sale artistice.
În paralel cu activitatea concertistică, Alejandro Javier Vila se dedică muncii de îndrumare a tinerilor muzicieni talentaţi: astfel, timp de câţiva ani a dirijat Orchestra de Tineret din Traunstein/Bavaria, Ansamblul Simfonic din München, Kammerorchester Wörthsee şi Camerata Berlin. Din anul 2000, este dirijor principal al Orchestrei Simfonice de Tineret „Crescendo” din München.
![Filarmonica Maria Solozobova](https://www.cvlpress.ro/wp-content/uploads/2011/03/Filarmonica-Maria-Solozobova-199x300.jpg)
Născută la Moscova, Maria Solozobova se situează printre cei mai valoroşi exponenţi ai tinerei generaţii de violonişti: după absolvirea Şcolii de Muzică „Gnessin” (unde studiază copiii cu dotare muzicală de excepţie), şi-a continuat pregătirea de specialitate la Conservatorul „Ceaikovski”, finalizându-şi cursurile cu Diploma de Onoare. S-a perfecţionat apoi în Elveţia, la Academiile de Muzică din Zürich şi Basel, obţinând, în 2008, Diploma de solist concertist.
Este laureată la mai multe competiţii internaţionale, iar ca solistă a fost invitată să participe la prestigioase festivaluri (în Elveţia, Slovenia, Finlanda, Spania, Ungaria). De asemenea, a concertat în compania unor ansambluri renumite şi a susţinut recitaluri pe scene reputate din întreaga lume: Marea Sală de concert a Conservatorului din Moscova, Stadtcasino – Basel, „Victoria” Hall – Geneva, Tonhalle – Zürich, Centrul Cultural Municipal – Tainan, Marea Sală Naţională de concert (cu o capacitate de 2.000 de locuri) – Taipei.
În 2005 a devenit concertmaestru al celebrei Orchestre de la Suisse Romande – Geneva, iar din 2010 deţine statutul de prim-concertmaestru al German Symphonic Orchestra. Abordează un repertoriu variat, de la creaţiile compozitorilor baroci, clasici şi romantici la compoziţii moderne.
![cosi_fan_tutte](https://www.cvlpress.ro/wp-content/uploads/2011/03/cosi_fan_tutte010-300x198.gif)
Opera „Cosi fan tutte” („Aşa fac toate”) sau „La scuola degli amanti” (Şcoala îndrăgostiţilor”) este considerată şi astăzi o capodoperă mozartiană. Procesul „facerii” acestei opere (o vreme îndelungată dată uitării), subintitulată dramma giocoso, este învăluit într-un oarecare „mister”, iar succesul modest al premierei l-a determinat pe Beethoven să o considere „imorală”, în timp ce marele actor al vremii F.L. Schröder era de părere că „are o valoare neînsemnată, umilind toate femeile”. Elogii au venit însă din partea scriitorului E.T.A. Hoffmann, care aprecia „ironia extrem de plăcută”. Există o unanimitate de opinii, se pare, atunci când spunem că libretul este controversat, dar muzica e minunată! Premiera operei a avut loc pe scena Burgtheater din Viena, la 26 iunie 1789, dirijor fiind compozitorul. Richard Strauss a dirijat-o în 1922, în cadrul Festivalului de la Salzburg, opera fiind inclusă pentru prima dată în repertoriul acestei grandioase manifestări muzicale. Subiectul constă, de fapt, dintr-o farsă, dintr-o „ironie muşcătoare la adresa moravurilor vremii” (Grigore Constantinescu), dintr-o intrigă simplă: logodnici deghizaţi înşelaţi, cu subînţelesuri moralizatoare.
![P. I. Ceaikovski](https://www.cvlpress.ro/wp-content/uploads/2011/03/Ceaikovski-225x300.jpg)
Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră, op. 35 a fost compus de Ceaikovski în 1878, la Clarens, în Elveţia, şi dedicat lui A. Brodski (prima audiţie având loc la Viena, sub bagheta dirijorului Hans Richter). Lucrarea s-a impus în repertoriul general datorită valorii sale incontestabile, determinată de măiestria artistică a construcţiei, bogăţia melodică, factura instrumental-solistică şi expresia elevată.
![Robert Shumman](https://www.cvlpress.ro/wp-content/uploads/2011/03/Robert-Shumman.jpg)
Simfonia a IV-a în Re minor, op. 120 este, fără, îndoială cea mai reprezentativă lucrare de gen schumanniană. Deşi a doua în ordine cronologică (prima audiţie este datată Leipzig, 6 decembrie 1841), simfonia va fi publicată abia în 1853 ca a patra pe lista opusurilor, această ultimă variantă evidenţiind o mai mare strălucire a orchestraţiei (prezentată cu un remarcabil succes la Festivalul muzicii renane de la Düsseldorf, la 1 martie 1853).