Înainte de toate să lămuresc cine este Emmanuel Todd –istoric, antropolog, sociolog, politolog- de care mulţi au auzit, poate, şi nu exclud să fi citit din cărţile lui, unele apărute şi la noi. De altfel, l-am auzit, într-o împrejurare, pe Ion Cristoiu, pomenindu-i numele, după apariţia în librăriile franceze a ultimelei sale cărţi „La Defaite de L’Occident” (Gallimard, 2024), o carte execrabil primită de media din Hexagon. Cel considerat, la 25 de ani, un profet, când în 1976 a anunţat „La Chute Final”, că URSS urmează să se prăbuşească –cine îndrăznea să parieze pe declinul imperiului- a fost aproape unanim repudiat, acuzat de concordanţă cu propaganda rusă, deşi a mai fost invitat pe la unele posturi de televiziune. El este cel care i-a replicat lui Zbigniew Brzezinski, la cartea acestuia „Tabla de şah” (1997) apărută şi la noi, admiţând că dacă democraţia liberală conduce la pace, în consecinţă, decăderea ei poate conduce la război. Şi oricât de mare ar fi inteligenţa lui Brzezinski, prin metafora jocului de şah, propusă de el, nu în şah te lupţi cu ruşii, fiindcă şahul este la ei un sport naţional. I s-a reproşat faptul că se hazardează, riscant şi contra coerenţei, anunţând triumful unei Rusii stabilizată de Putin, păcat de neiertat. El putea, scria Le Monde, lovi fără a demonstra. Descria lumea, fără a fi nevoie să o vadă. În preambulul cărţii menţionate Emmanuel Todd enumera nu mai puţin de 10 surprize ale războiului din Ucraina, declanşat imediat, după anunţul la 22 februarie 2022, la postul public de televiziune al lui Vladimir Putin, prin intrarea trupelor ruse în Ucraina, pe motivul că nu vrea ca Rusia să fie surprinsă ca în 1941 de un atac inevitabil, prin extensia continuă a infrastructurii NATO, care a încălcat linia roşie. Sunt enumerate în cartea „La Defaite De L’Occident” rezistenţa militară ucrainiană, rezistenţa economică a Rusiei, trimiterea de rachete cu rază lungă de acţiune ş.a.m.d., descrisă întreaga geneză a războiului şi consecinţele imediate, între care şi ranforsarea BRICS. Sunt şi alţi analişti de ţinută, în lume care şi-au recunoscut uimirea în faţa „incompetenţei geo-politice” a liderilor europeni. Şi ofensiva diplomatică de anvergură, condusă de o săptămână de administraţia Donald Trump, pentru a pune capăt războiului, aşa cum promisese în campania electorală, îi dă o relativă dreptate lui Emmanuel Todd. Acum, aşa cum opina preşedintele Germaniei, liderii de la Bruxelles seamănă cu „un grup de căprioare orbite de farurile unui autoturism de teren”. Este vorba de un conflict prelungit, întins pe aproape 3 ani, în care UE ca şi Ucraina nu a avut decât de pierdut, fără să dobânească mai nimic, până acum. Cât de reuşite vor fi negocierile premergătoare întâlnirii Donald Trump – Vladimir Putin, programate, cât de curând, la Ryad (Arabia Saudită), ţinând cont de divergenţele acumulate, între Rusia şi SUA, este o altă problemă, dar la discuţii nimeni nu va apăra interesele Uniunii Europene. Ai cărei lideri sunt conştienţi de aşa ceva, motiv pentru care s-au întâlnit la Paris. „Pacea poate fi obţinută doar împreună, iar asta înseamnă cu Ucraina şi cu europenii”, a declarat ministrul german de Externe, Annalena Baerboock „pe picior de plecare”, una dintre actorii care s-au opus, chiar agresiv, oricăror eforturi diplomatice de obţinere a păcii şi acum vrea ca totul să rămână „cum a fost”. În aceeaşi notă, şefa diplomaţiei europene, estoniana Kaja Kallas, şi aceasta oponentă a oricăror negocieri, opinează acum că „orice acord convenit pe la spatele nostru nu va funcţiona” deoarece „europenii trebuie să-l pună în aplicare”. Ce anume depinde de europeni, în afară de Zelenski, nu a clarificat. Evaluând discuţiile de la Conferinţa de securitate de la Munchen, Benjamin Haddad, ministrul delegat pentru Europa al ministerului francez de Externe, a scris pe X: „Mesajul este foarte clar(…), este timpul să vă asumaţi responsabilitatea pentru propria dumneavoastră siguranţă. Primul test va fi refuzul de a capitula în Ucraina”. Macron încearcă să-şi creeze o imagine de salvator al Europei, care s-a pregătit pentru acest moment încă din primele zile ale campaniei lui Trump din 2024. Asta nu l-a făcut mai puţin dureros. El sugerează UE că a sosit timpul pentru decizia fatidică, cu SUA, cât timp Trump se află la Casa Albă. După trei ani un preşedinte american a vorbit direct cu liderul rus, demonstrând că eşecul diplomatic a estompat orice viziune a liderilor europeni. Rusofobia fostului preşedinte american a fost respinsă ca irelevantă. Se reaminteşte, de Emmanuel Todd cum la 20 octombrie 2023, după o vizită de solidaritate la Tel Aviv, Joe Biden afirma că Hamas este egal cu Putin şi Israel este egal cu Ucraina, omiţând că în Israel trăiesc un milion de cetăţeni veniţi din Rusia, de care rămân ataşaţi. Donald Trump vrea normalizarea relaţiilor bilaterale cu Rusia. A pomenit chiar de intenţia reinvitării la G7 (acum). Liderii europeni rămân uimiţi la gândul unei discuţii „unu la unu” cu Vladimir Putin, în termeni cordiali. Casa Albă şi Kremlinul şi-au anunţat echipele care pregătesc începutul negocierilor pentru un acord de pace, deşi nu puţine capcane vor trebui surmontate. Fără a cere părerea europenilor. Ironia sorţii, în acest „dosar fierbinte” este că Donald Trump se dovedeşte cel mai bun apărător al intereselor europene pe termen lung. Emmanuel Todd contestă certitudinea şi irită cu excesele sale. Înfrângerea Occidentului, în contextul războiului din Ucraina, nu anunţă victoria lui Vladimir Putin, dar nu puţini dintre cei care au citit cartea, s-au putut scutura de această idee. S-a spus, chia,r că lucrarea sa este a unui „ideolog” care încearcă să înconvoaie faptele la dorinţele sale. Cu toate acestea o pace cu o împărţire a Ucrainei, nu va prevesti decât un nou război şi mai teribil. Donald Trump lasă Ucraina să se descurce, în timp ce europenii anunţă că vor sprijini Kievul „cât va fi nevoie”. Ce se va schimba, în zilele următoare, rămâne de văzut, dar deocamdată nu se vede un rol pentru UE la masa de negocieri cu Rusia, privind Ucraina în medierea Washingtonului. Faptul că Elon Musk a numit „patetic” gestul lui Christoph Heusgen, şeful Conferinţei de securitate de la Munchen, după ce a izbucnit în plâns în timpul discursului de încheiere, exprimând îngrijorarea că relaţiile dintre statele participante nu mai sunt atât de trainice, spune multe.
