Întâlnirea dintre preşedintele american Joe Biden şi omologul său chinez Xi Jinping, de miercuri, din California, a doua după cea din Bali (Indonezia) a permis celor doi preşedinţi, ai primelor două mari puteri mondiale –la o privire de ansamblu- reintroducerea unei posibile normalităţi, după o succesiune de crize în relaţiile lor. Reîntâlnirea din 15 noiembrie a făcut posibilă restabilirea canalelor de comunicare, la nivel militar, imperativă după incidentele din Marea Chinei de Sud şi sistarea exporturilor ilegale de componente ale fentanylului, un opioid sintetic care face ravagii în SUA. În rest, puţine progrese consistente în privinţa principalelor neînţelegeri. Mai clar: dialogul Biden – Xi, prelungit, pe mai multe paliere, nu a depăşit coordonatele deja cunoscute. S-a avansat prea puţin sau aproape deloc în relaţia bilaterală. Chiar dacă dezgheţarea dialogului militar SUA-China poate fi un important succes al întrevederii, în care fiecare parte şi-a reafirmat poziţiile cunoscute. Şi oarecum lucru firesc: preşedintele Biden a reafirmat poziţia SUA de hegemon, iar preşedintele Xi a contracarat metaforic, arătând că nimeni, sub nicio formă, nu poate impune nimănui direcţia şi forma de dezvoltare, fiind nerealist ca o parte să încerce o remodelare a celeilalte, conflictul şi confruntarea putând avea consecinţe insuportabile pentru ambele părţi. Chestiunea Taiwanului, din totdeauna cea mai sensibilă în dialogul sino-american, a fost reiterată şi în context preşedintele Xi a clarificat în detaliu poziţia principală a ţării sale: respectarea principiului unei singure Chine, neînarmarea Taiwanului, neamestecul în afacerile interne ale Chinei şi totodată sprijinirea reunificării paşnice a Chinei. Este adevărat, că în anul premergător alegerilor prezidenţiale, când totul a devenit o chestiune între democraţi şi republicani, nu se putea spera la mai mult. Joe Biden a menţinut barierele vamale ridicate pe mandatul lui Donald Trump, în timp ce Beijingul consideră că interzicerea menţinută de democraţi a exportului de semiconductori, pe teritoriul său, este echivalentă cu izolarea tehnologică. Discuţiile au vizat evident şi diferenţele fundamentale în privinţa Ucrainei. Întrebat după întâlnire de un jurnalist, despre discuţiile avute, preşedintele american a menţinut eticheta de „dictator” pentru a-l descrie pe omologul său (în sensul că este tipul care conduce o ţară al cărui sistem politic este total diferit de al nostru). Afirmaţia a stârnit nervozitatea Beijingului, comparaţia mai fiind făcută la începutul anului. Purtătorul de cuvând al ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a opinat că acest tip de retorică este greşit şi constituie o manipulare politică iresponsabilă. China se opune ferm. Cu toate acestea, în evaluarea preşedintelui american, summit-ul s-a încheiat cu un „progres real” în sensul că „rivalitatea nu degenerează în conflict”. De altfel, Xi Jinping a avertizat asupra consecinţelor insuportabile ale unei confruntări directe şi cele două ţări nu pot întoarce spatele una la cealaltă. Pe fond au fost recunoscute eforturile şi consensul echipelor diplomatice ale celor două părţi, pentru a se putea discuta principiile care ghidează relaţiile chino-americane.
