Până la arestările de la Cluj-Napoca, unul din fiefurile democrat-liberale, premierul Emil Boc, fost primar al municipiului napocitan, era considerat „sărac şi cinstit”, acompaniindu-l pe Ion Iliescu. Nici o afacere necurată, cu bani publici, nu se lipise de numele său şi, dincolo de vagi insinuări răutăcioase, nimic nu se lega, în suficientă măsură, în orice tentativă de răvăşire a portretului. Dar au venit, una după alta, arestările lui Radu Bică, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, şi, imediat, a lui Sorin Apostu, primarul municipiului, făcute de procurorii DNA. Presimţind că respectivele evenimente îi pun în joc imaginea, premierul a acţionat pripit, mai degrabă febril, în aşa fel încât să se limiteze, pe cât posibil, pierderile. De-a lungul timpului, avusese grijă să păstreze legături cu capitala Ardealului, dirijând spre aceasta importante fonduri băneşti. Asta e de netăgăduit. Şi, după unele referiri, deloc „tonice”, luni seara, ale şefului statului, Traian Băsescu, la TVR, unde s-a spus că de şase luni existau informaţii despre acest subiect, pe care le ştia inclusiv premierul, dar „numai de Aposu nu-i ardea, cu ce a avut pe cap”, Emil Boc s-a deplasat la Cluj-Napoca marţi după-amiază. Pentru „o discuţie cu colegii săi”, practic tot staff-ul PDL Cluj, inclusiv primarii oraşelor Turda, Huedin şi Gherla. Sorin Apostu, un necunoscut pentru clujeni până în 2008, fusese girat şi impus la funcţia de primar de însuşi Emil Boc, după preluarea de către acesta a mandatului de premier. Mai clar, Sorin Apostu este creaţia lui Emil Boc. Mai clar, Sorin Apostu este creaţia lui Emil Boc, după şapte ani de discurs vehement anticorupţie a şefului statului. Ceea ce răzbate din unele stenograme, date publicităţii, sugerează o legătură între primarul municipiului Cluj-Napoca, anturajul acestuia, cu Guvernul. De la această margine a lucrurilor, practic, suspiciunile de tot felul au căpătat contur, mai ales că la Cluj se vorbea, în ultima vreme, de „primarul 50%”. Şi, de acum, arestările vicepreşedintelui Consiliului Judeţean, Radu Bică, şi a primarului Sorin Apostu, pentru fapte de corupţie în formă continuată, îl lovesc, prin ricoşeu, şi pe premierul Emil Boc. Repetăm, destul de prudent, până la acest moment. Deplasarea la Cluj-Napoca, în actualul context, nu-şi avea, însă, rostul. Fiindcă, vorba lui Petre Pandrea, din însemnările căruia am cules şi următoarea aserţiune: „Cu cât se schimbă lucrurile la suprafaţă, cu atât este mai greu să se întâmple acelaşi lucru în străfunduri, fiindcă schimbarea (…) nu atinge cutumele. Mai presus de vopseaua vorbelor este puterea cutumelor”. Restul e gargară. Se spune că scenariile conspiraţioniste au întotdeauna mai multă priză decât raţionamentele logice. Arestările de la Cluj-Napoca, impuse de realităţi indubitabile, din punctul de vedere al instituţiilor abilitate, augmentează tensiunea acumulată în jurul premierului Emil Boc, şi aşa precar plasat în toate sondajele de opinie. În spatele ecranului pe care se derulează întreaga tevatură, o Românie disperată, amuţită, resemnată şi înfricoşată, uitată şi abandonată de cei care îi promiteau câte în lună şi-n stele, se chinuie să supravieţuiască, ostenită să-şi mai facă iluzii. Dacă din Cluj-Napoca, Emil Boc a plecat triumfător spre Capitală, în urmă cu trei ani, ironia sorţii, tocmai din oraşul său s-ar putea să-i vină cele mai mari necazuri.
