Biblioteca Județeană “Alexandru și Aristia Aman” organizează joi, 18 septembrie, de la ora 17, în sala “Acad. Dinu C. Giurescu”, lansarea volumului “Părintele Mihalache Tudorică. Amintiri, lecturi, reflecții”, autor Mircea L. Nincu.
Invitați la eveniment: Ioan Ioanicescu, Ion Drăgușin, Mihaela Albu, Mircea Pospai, Gabriela Păsărin. Publicul se va bucura de un moment artistic susținut de Anghel Rababoc.
Mihalache Tudorică (1 iunie 1950-26 august 2024) a fost preot, poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Profesor la Seminarul Teologic din Craiova, a renunţat la catedră pentru a se dedica slujirii şi scrisului. În două rânduri a obţinut Marele premiu pentru literatură din partea Uniunii Scriitorilor, cu două dintre volumele sale de versuri: “Melancolia Îngerului” şi “Ultimul Orb”.
Preotul și scriitorul Mihalache Tudorică a primit o serie de premii şi distincții de-a lungul timpului, inclusiv titlul de Cetăţean de Onoare al Craiovei și al orașului Filiași.
Dintre volumele publicate amintim: Poezii religioase româneşti, vol. II (antologie de poezie religioasă românească, 2019); Să vă plâng un cântec sau să vă cânt un plâns (antologie de Psalmi, 2018); Nastrafia (antologie de proză, 2016); Ultimii Psalmi (poezie, 2016); Pâcla (proză scurtă, 2009); Ochiul din ape (poezie, 2009); Adânc pe adânc (antologie de poezie a clericilor membri ai Uniunii Scriitorilor, 2006); Melancolia îngerului (antologie de poezie, 2005); Gavvata (antologie de proză, 2005); Mireasa desculţă (antologie de proză, 2003); Întoarcerea numelui (poezie, 2003); Blestemele (proză scurtă, 2002); Poeme blestemate (poezie, 2000); Bâlciul şi zarafii (pamflete, eseuri, 2000); Ultimul orb (poezie, 1998); Mireasa desculţă (proză scurtă, 1998); Moartea îngerului (poezie, 1997); Catedrala lacrimilor (poezie, 1996); Melancolia îngerului (poezie, 1995); Zboruri lirice (poezie, 1986).
“Poezia a fost tot un fel de slujire a omului, a fost în permanenţă legată de preoţie şi niciodată nu au intrat în conflict. A fost un adaos al slujirii preoţeşti şi, într-o oarecare măsură, a fost şi o slujire sacerdotală, pentru că este o slujire a limbii româneşti, o datorie pe care trebuie să o faci cu credinţă şi cu conştiinţa că nu poţi să lucrezi cu cuvintele limbii tale aşa cum vrei tu. Sunt momente în care privim neputincioşi la terorizarea sacrului, în această situaţie cuvântul Bisericii este ca un clopot care trezeşte şi care-l cheamă pe om acolo unde-i este locul. Acesta este şi rolul poeziei mele astăzi, de a trage un semnal de alarmă”, declara părintele Mihalache Tudorică.
