Judeţul Galaţi nu e atât de departe

Zilele trecute, în judeţul Galaţi, în urma unor ploi diluviene – ore în şir – au murit oameni înecaţi. Aşa ceva nu se mai pomenise. Zeci şi zeci de gospodării inundate, culturi agricole acoperite de ape, agoniseala de-o viaţă a oamenilor năruită. Prăpăd autentic, trăit şi prin părţile locului cu ani în urmă. În satele judeţului Galaţi nu mai plouase atât de distrugător, peste 140 de litri pe metru pătrat, de multă vreme, poate de decenii, încât uliţele localităţilor să devină cursuri de apă. Ceea ce încercăm să descriem s-a văzut din imaginile terifiante oferite de televiziunile de ştiri. S-a spus că a plouat noaptea de parcă s-ar fi rupt băierile cerului. De aici începe adevărata discuţie. Suntem în anul 2013. Asemenea nenorociri sunt previzibile prin scanările radarului „de zonă”, care se fac din 10 în 10 minute, harta integrată a ţării realizându-se la Bucureşti (Administraţia Naţională de Meteorologie). Există posibilitatea uneori ca fenomenul să se dezvolte rapid, ne spune meteorologul craiovean de excepţie Ion Marinică, de cele mai multe ori „în trepte”, dispunându-se avertizare de cod portocaliu sau roşu. În Moldova, centrul meteorologic regional se află la Bacău, iar staţia radar la Iaşi. Singura justificare, cât de cât plauzibilă, ar fi aceea că norul negru, devastator, s-a dezvoltat… rapid. Să presupunem că Prefectura Galaţi a fost alertată in extremis, iar ISU Galaţi a trimis, la primăriile din judeţ, infogramele de alertare. Recepţionate de nişte… somnambuli, incapabili să îi trezească pe localnici. Fireşte, nu avem în intenţie să aducem reproşuri ISU Galaţi pentru cât de prompt a reacţionat sau nu. E treaba conducerii administrative a judeţului Galaţi. Dar ceea ce nu ne poate rămâne indiferent, dincolo de pierderea de vieţi omeneşti, este altceva: cum s-ar fi acţionat, de pildă, în Dolj? Mai clar: evenimentele tragice din judeţul Galaţi se constituie în ceea ce numim un avertisment? La întâlnirile periodice ale reprezentantului Guvernului în teritoriu, în calitate de preşedinte al Comitetului pentru situaţii de urgenţă, cu primarii Doljului, s-a discutat vreodată despre capacitatea fiecăruia dintre ei de a-şi înştiinţa comunitatea, în miez de noapte, de iminenţa unor stihii ale naturii? Simulările, dacă s-au făcut, ce au sugerat? Cam multe interogaţii. În satul Fratoştiţa, în iunie 2003, am avut o teribilă rupere de nori, cu imense pagube materiale. Sistemul actual de avertizare era atunci abia la început. Fireşte, orice nenorocire are neprevăzutul ei, dar, per ansamblu, la nivelul Doljului, în tot cursul anului, nu am auzit de cea mai banală lucrare de decolmatare a vreunei albii de apă curgătoare, de supraînălţarea sau consolidarea vreunui dig de protecţie sau alte minuscule lucrări de îmbunătăţiri funciare. Şi nu orice nenorocire poate fi trecută în contul fatalităţii. Judeţul Galaţi nu este atât de departe încât să ridicăm din umeri. Încât reiterăm un truism: sunt destule lucruri cu care nu se glumeşte pe lumea asta. Aşa cum este ea. Şi ne gândim la responsabilitate. Care, aleşilor locali ar trebui să le tulbure somnul în fiecare noapte. Pentru a se considera în slujba comunităţii.