Anunţul făcut luni seara de Donald Graham, ultimul reprezentant al familiei care a condus „Washington Post”, nava amiral a presei americane, timp de 80 de ani, a avut pentru cititorii săi efectul unei bombe care a explodat în inima SUA. Proprietarul său a vândut marele cotidian lui Jeff Bezos, 49 de ani, fondatorul site-ului de comerţ online Amazon. Ziarul care de-a lungul timpului a făcut să strălucească sau să pălească politica Washingtonului, care a avut îndrăzneala să dezvăluie, în plin război din Vietnam, raportul confidenţial „Pentagone Papers”, privind inutilitatea continuării războiului, cel al cărui redactor-şef, Bren Bradlee, a avut curajul să deschidă „afacerea Watergate” prin reporterii săi de şoc Bob Woodward şi Carl Berstein (câştigători ai premiului Pulitzer), finalizată prin căderea preşedintelui Richard Nixon, a fost înstrăinat. „Washington Post”, ca şi „New York Times”, alt mare cotidian al presei americane, chiar în luna mai a dezvăluit practica ascultării telefoanelor oamenilor politici, diplomaţilor şi chiar a cetăţenilor obişnuiţi de către o agenţie a guvernului (NSA). Luni, în marea sală a redacţiei, Donald Graham a explicat în faţa unei bune părţi a redactorilor şi angajaţilor „Washington Post” următoarele despre fosta sa bijuterie de familie: „Cotidianul ar putea supravieţui şi continua să facă profit. Noi vrem ca el să facă asta, nu doar să supravieţuiască”. Washington Post, ca şi celelalte ziare, este victima creşterii concurenţei de pe Internet, un model economic a cărui gratuitate n-a fost până în prezent, niciodată, compensată de publicitatea colectată. În 1993, „Washington Post” vindea încă 832.332 ziare. Difuzarea sa, în martie a.c., a căzut la 474.467 exemplare. De la începutul anului, el a mai pierdut 7% dintre cititori, atingându-se o pierdere cumulată de 44% în câţiva ani. Este ceea ce explică preţul extrem de scăzut pentru un imperiu al presei americane plătit de Jeff Bezos: 250 milioane dolari. Paradoxul este că un magnat al comerţului online, multă vreme considerat ca un „inamic” în multe ziare, a cumpărat nava amiral a presei scrise. A făcut achiziţia lui „Washington Post” în nume personal şi nu în numele firmei Amazon. Ceea ce nu împiedică o sinergie între cele două grupuri, experţii în media americană opinând că aşa ceva ar fi profitabil pentru „Washington Post”. S-ar putea trece la un nou sistem de lectură al ziarului, pe site-ul său Internet (primele zece articole sunt gratuite, dar trebuie să te abonezi la celelalte), ceea ce demonstrează că ediţia print se poate adapta şi viitorul luminos îi poate surâde. „New York Times” a anunţat la 1 august că a atins 700.000 de abonaţi plătitori (la ediţia online), ceea ce înseamnă aproape un miliard de dolari încasări. Ce se poate desprinde din toate acestea: patronii de presă vechi au eşuat în afaceri. „Washington Post”, în pofida erodării difuzării sale, conservă încă o notorietate şi un prestigiu imens. Şi alte ziare americane şi-au schimbat patronatul, vremea „foştilor” fiind deja revolută. „Wall Street Journal”, „Los Angeles Times”, „Boston Globe”, „Newsweek” au trecut în ultimii ani în patrimoniul nu atât al altor persoane, cât al altui model economic. Nu de fiecare dată reuşit, dacă avem în vedere tabloidul britanic „News of the World”, dispărut în urma scandalului ascultărilor, legat de personalitatea controversatului Rupert Murdoch, proprietarul „Wall Street Journal”.
