Analiza Supercupei României, meci pierdut de alb-albaştri, care au avut o singură ocazie, prin Mitriţă
Diferenţa între CFR Cluj şi Universitatea Craiova au făcut-o experienţa superioară a campioanei, cât şi strategia din perioada de vară a conducătorilor din Gruia. Încă din sezonul trecut, CFR avea un plus evident faţă de olteni, manifestat atât în ierarhia finală a Ligii I, dar şi în meciurile directe. În pauza de vară, ecartul valoric s-a amplificat, fiindcă ardelenii şi-au menţinut lotul care a câştigat titlul şi chiar l-au completat, aducând dubluri pe posturi, pe când Craiova, care oricum avea anumite probleme în anumite poziţii, a pierdut nu mai puţin de 7 jucători, printre care două vedete, Băluţă şi Gustavo, şi a făcut decât două achiziţii. În timp ce oltenii şi-au umplut visteria, încasând aproape 6 milioane de euro, CFR a ţinut mai mult la palmares, s-a axat pe performanţă, completând deja vitrina cu încă un trofeu, a treia Supercupă din istoria clubului, şi va ataca, justificat, intrarea în grupele unei competiţii europene. În acelaşi timp, Craiova a promis că-şi va mai întări echipa cu 1-2 fotbalişti, deşi s-a văzut clar că are nevoie de mai mulţi, iar, la finalul Supercupei, atât Mangia, cât şi jucători de bază precum Mitriţă şi Gardoş, au reiterat acest lucru.
Au ratat şansa de a câştiga un trofeu după un singur meci
Craiova a ratat o şansă unică, de a câştiga un trofeu acasă, în faţa propriului public, într-o atmosferă cum rar mai întâlneşti în România. Universitatea avea nevoie de întăriri devreme, fiindcă lunile cele mai importante erau iulie şi august, în care existau oportunităţile de câştiga un trofeu după un singur meci, nu după un sezon întreg, şi de a forţa intrarea în grupele Europa League. În plus, calendarul Ligii I le oferă meciuri accesibile la în prima parte. Conducătorii au mizat că vor păstra nivelul de anul trecut cu jucători care jucaseră puţin sau cu puşti promovaţi din academie, dar s-a văzut deja că aceştia nu se ridică la ştacheta înălţată în stagiunea precedentă. Problema nu este că oltenii au vândut jucătorii, fiindcă transferurile au avut logica lor, însă au refuzat să-şi umple golurile. Spre exemplu, dacă Universitatea ar fi apărut un „caz Omrani” probabil oltenii s-ar fi debarasat rapid de jucător, considerat unul „problemă”, încasând cele 2-3 milioane de euro, sumă pe care ardelenii au şi avut-o pe masă pentru atacantul cu origini magrebiene. Pentru a vinde jucători, Craiova a invocat că Gustavo intra în ultimul an de contract, că Screciu a avut o ofertă foarte bună pentru un jucător atât de tânăr, sau că lui Băluţă i s-a promis că va pleca în vară, după ce a acceptat în iarnă să i se majoreze clauza de reziliere. În acelaşi timp, CFR a tras cu dinţii de un fotbalist care pur şi simplu şi-a acuzat clubul că îl păcăleşte, Omrani, şi al cărui impresar s-a rugat practic de Gigi Becali să-l ia la echipa sa. Iar atacantul a fost capacitat de Edi Iordănescu, deşi n-a fost titular, şi a fost decisiv pentru câştigarea trofeului de către ardeleni. Şi nu a fost unicul jucători pe care clujenii au refuzat să-l vândă, în aceeaşi situaţie fiind şi Deac, Ţucudean, Camora şi alţii. În timp ce Craiova şi-a forţat cea mai scumpă achiziţie din istorie, Cicâldău, să debuteze într-un meci foarte important, pe un post neobişnuit şi într-un sistem nou de joc, CFR nici măcar nu l-a inclus în lot pe fotbalistul pentru care a plătit peste 1 milion de euro la Astra, Alex Ioniţă.
Glavina şi Burlacu, departe de Băluţă şi Gustavo
Devis Mangia s-a plâns cu jumătate de gură că lotul nu este complet şi că echipa nu mai are aceleaşi caracteristici, pierzându-i pe Gustavo şi Mitriţă. A adăugat că este nevoie de calm şi de sprijinul fanilor, în aşteptarea jucătorilor doriţi. Între timp, fostul selecţioner al „azzurrinilor” a modificat sistemul de joc, pentru a-i face loc lui Cicâldău, dar şi pentru că simte că nu mai are aceeaşi forţă ofensivă. Glavina este departe de ceea ce arăta Băluţă, iar în dreapta Burlacu nu are încă pretenţii şi randament de titular, variantele de rezervă fiind juniori precum Markovic, Mihăilă şi Baicu. În această situaţie, Mitriţă a fost practic singur în avanposturi, aşteptând mereu învăluirile lui Bancu sau uneori susţinerea lui Cicâldău. Omul venit de la Hagi nu este însă un marcator, aşa cum s-a văzut la acea ratare la care a avut poarta goală şi a ezitat să tragă, şi nici nu s-a integrat încă în echipă. De asemenea, în dreapta apărării au plecat jucători precum Screciu şi Popov, iar Kelic era accidentat, aşa încât unica variantă era Răzvan Popa, omul pe mâna căruia oltenii au şi pierdut Supercupa. Dacă nu l-ar avea pe Mitriţă, probabil cel mai bun jucător din Liga I, Craiova ar avea probleme să prindă play-off-ul.
Edi Iordănescu nu a schimbat formula de bază, dar a aşezat-o în teren şi i-a dat o tentă mai ofensivă decât pe vremea lui Dan Petrescu. CFR nu a mai abuzat de mingi lungi pe atacanţi, a renunţat la stilul „lungă şi pe-a doua”, având o posesie şi o construcţie mai elaborate şi mai atractive. În acelaşi timp, clujenii au avut aceeaşi siguranţă în defensivă de anul trecut, iar când au mai apărut probleme, Iordănescu junior a luat măsuri. Noul tehnician din Gruia a format primul 11 din jucători pe care i-a avut de la începutul pregătirilor, dar a mutat pe parcurs cu fotbalişti care au apărut pe parcursul stagiului din Polonia, precum internaţionalul Cristi Manea, în locul lui Peteleu, care avusese ceva probleme cu Mitriţă şi Bancu în prima repriză. De asemenea, Mailat, autorul primei ocazii ceferiste şi jucătorul certat vehement de Arlauskis în prima repriză, i-a lăsat locul „rebelului” Omrani, jucătorul care a decis meciul. CFR a dominat Craiova şi a câştigat Supercupa chiar în Bănie, iar oltenii având o singură ocazie de gol, cea creată de Mitriţă.
