Istoria social democraţilor de la Bucureşti nu e lipsită de perturbări interne, la intervale de timp, de adevărate gherile, cu victime şi răniţi, urmate de revigorări temporare, insuficient valorificate politic. Ceea ce se întâmplă acum, după autosuspendarea din funcţia de preşedinte a lui Victor Ponta, urmată de demisie, pare ceva mai deosebit, dat fiind contextul şi mai ales ales geneza a tot ceea ce se vede şi percepe. Oricât s-ar estompa zgomotul de fond, acesta se resimte. Puse cap la cap declaraţiile unor lideri, de la centru şi teritoriu, acestea sugerează un deficit de armonie şi mai ales de unitate, absolut necesară. Coordonatorul politic al PSD Liviu Dragnea, fost preşedinte executiv al partidului şi „mâna dreaptă” a lui Victor Ponta se doreşte preşedinte interimar şi anunţă că la Comitetul Executiv Naţional, de miercurea viitare, o va concura pe Rovana Plumb, opţiunea lui Victor Ponta pentru „disputata funcţie”, încredinţată în şedinţa BPN al PSD, de miercuri după amiază, la care a participat şi preşedintele onorific Ion Iliescu, semn al unei situaţii de criză. Paradoxul este că Liviu Dragnea susţine însă, că nu se poate valida interimatul Rovanei Plumb la Comitetul Executiv Naţional, întrucât funcţia de interimar nu există în statut. De ce mai aspiră la ea atunci? S-a văzut însă repede pus la punct de liderul grupului PSD din Senat, Ilie Sârbu, acesta declarând că Liviu Dragnea nu are nici o calitate în partid, încât să nu fie de acord cu „interimatul” Rovanei Plumb. Care maschează de fapt pasul înapoi al lui Victor Ponta, rămânând subordonata acestuia ca membra a Guvernului, prin faptul că este deţinătoarea portofoliului ministerului Muncii. Faptul că nici Liviu Dragnea nici Rovana Plumb nu au anvergura necesară preluării conducerii unui partid precum PSD, surmontându-se organizarea unui imperativ congres extraordinar, face ca taberele protagoniştilor să se confrunte, cu pierderi colaterale reciproce, care s-ar putea dovedi costisitoare. Pe fond „proiectul Victor Ponta” ca lider naţional al PSD a eşuat. Menţinerea guvernării rămâne încă posibilă, dar deloc o certitudine. Din atâtea şi atâtea motive. Liviu Dragnea, poate de bună intenţie, repetăm „poate”, dar limitat şi în orice caz vulnerabil (la 28 septembrie a.c. este prevăzut primul termen la ICCJ – completul de 5 judecători – în Dosarul Referendumului), dar mai ales amator în chestiuni de subtilitate strategică a partidului, preocupat nu de promovarea valorilor din partid, de stimularea dezbaterilor, ci de propriul traseu, şi eliminarea rivalilor, are în „palmares” două apăsătoare înfrângeri la alegerile prezidenţiale din 2009 şi 2015, pe care le-a gestionat. Lucruri ştiute. Criza de resursă umană, calificată politic, cu vizibilitate publică este grava moştenire a mandatului intempestiv întrerupt, de liderul naţional al PSD. Amplitudinea dificultăţilor, cu posibile nefaste consecinţe pentru PSD, vine cum spuneam din penuria de valori recunoscute, apte să confere încredere militanţilor partidului că sunt capabile de a asigura nu o continuitate, dar şi alte orizonturi de aşteptare. Mecanismul de selecţie a fost cel instituit de Victor Ponta care, o spune şi Andrei Marga într-un bun editorial apărut în Cotidianul.ro, „nu este sub nivelul celor care i-au precedat în funcţia de premier”. Are dreptate deplină magistrul de la Cluj Napoca, numai că Victor Ponta a venit la putere pe un val de simpatie, greu egalabil, şi a avut o majoritate parlamentară certă şi disciplinată. Încă mai stăruie la cote rezonabile în sondaje, dar asta nu înseamnă mare lucru. Bătălia pentru funcţia de preşedinte interimar sau deplin, a răzbătut în spaţiul public, şi dacă nu este bine calibrată, poate produce grave prejudicii partidului. Pentru Associated Press, preşedintele Camerei Deputaţilor Vali Zgonea, a vorbit de necesare „reforme profunde” în PSD, întrucât „sistemul are reminiscenţe ale mentalităţi comunistoide care ne afectează credibilitatea”. Dacă superficialitatea, carenţele etice şi prostia sunt „reminiscenţele” de care vorbea preşedintele Camerei Deputaţilor, nu suntem deplin lămuriţi. Oricum, neinspirată declaraţie, să spunem doar atât, pentru „afară”. Nicicând parcă, PSD-ul nu a fost într-o situaţie atât de delicată, cu un mesaj atât de întortocheat, şi o inhibare atât de vizibilă. Rostirea lui Liviu Dragnea „trebuie să mă gândesc serios dacă mai garantez pe cineva în conducerea partidului”, e şi tristă dar spune multe. Chiar foarte multe.
