Dacă preşedintele american Joe Biden şi delegaţia sa au sosit la Geneva, încă de marţi seara, în vederea primei întâlniri ca preşedinte, cu omologul său rus, Vladimir Putin şi delegaţia însoţitoare au venit abia ieri, la ora 12.30, aeronava sa evitând spaţiul ucrainian, prezentându-se în schimb, înaintea delegaţiei americane la Villa La Grange de pe malul lacului Leman, unde au fost întâmpinaţi de preşedintele Elveţiei, Guy Parmelin. Măsurile excepţionale de securitate au creat încoveniente, de scurtă durată localnicilor, dar ele au fost similare, scrie presa helvetă, celei de la sosirea Papei Francisc în 2018. Presa helvetă a făcut unele similitudini ale acestui summit, cu întâlnirea din 19 noiembrie 1985, dintre Ronald Regan şi Mihail Gorbaciov, cea dintâi dintre liderii a două superputeri, americană şi rusă. Numai că atunci pe agenda celor doi lideri mondiali se aflau dezarmarea şi manifestanţii scandau „vodka, coca, da, SS20, Pershing, nu”. Să mai reamintim că în 1994 la Geneva, Bill Clinton l-a întâlnit pe Hafez al-Assad, în 2009 Serghei Lavrov a întâlnit-o pe Hillary Clinton, iar în 2015, pe dosarul nuclear iranian, Zarif, Lavrov, Fabius şi Kerry şi-au dat întâlnire tot la Geneva, motiv pentru care oraşul este numit unul al diplomaţiei. Evenimentul mediatic a avut o amploare mondială şi comentariile aprinse abia încep de astăzi. Peste 3000 de reprezentanţi media au fost acreditaţi. La Geneva, cuvântul de ordine a fost: securitatea. Un dispozitiv important fiind instalat, în ultimele zile în zona somptuasei vile La Grange. Poliţia din Geneva a instituit restricţii severe şi în centrul oraşului, iar o brigadă canină a verificat în permanenţă autoturismele staţionate în perimetrele de refugiu. Pe micul lac Leman, ambarcaţiuni militare au străjuit în permanenţă. În fine: o femeie cu o fetiţă de numai câţiva ani, ce etala o pancartă pe care se putea citi „Poutine tueur”, o ucrainiancă refugiată în Elveţia, a fost deposedată de pancarta respectivă şi i s-a verificat identitatea, în timp ce un grup de armeni purtau un mesaj adresat celor doi preşedinţi, referitor la 200 de prizonieri de război armeni din Karabach deţinuţi ilegal la Baku. Se spune că numărul persoanelor din fiecare delegaţie a depăşit cifra de 800. Discuţiile bilaterale, în formatul convenit, au avut două sesiuni: în prima sesiune, pe durata a mai mult de o oră (93 de minute în loc de 75 cât se convenise), Joe Biden şi Vladimir Putin, nu tete-a-tete, ci flancaţi de Anthony Blinken şi Serghei Lavrov, la care s-au adăugat interpreţii, iar în a doua sesiune, în format lărgit, au participat şi ceilalţi membri ai delegaţiilor, care s-au mai întreţinut două ore şi jumătate. De o parte Jake Sullivan, consilier pentru securitate naţională, Victoria Nulan, subsecretar de stat pentru afaceri politice, John Sullivan, ambasador la Moscova, Eric Green, director senior la departamentul Rusia în consiliul naţional de securitate, Stergos Kaloudis, director departamentul Rusia în consiliul naţional de securitate, respectiv Yuri Ushakov, consilier prezidenţial pentru afaceri externe, Dmitri Peşkov, purtător de cuvând la Kremlin, Anatoli Antonov, ambasador la Washington, Valeri Gherasimov, şef de stat major, Serghei Ryabkov, ministru adjunct la externe, Dmitri Kozak, director adjunct al administraţiei prezidenţiale şi Alexander Lavrentiev, reprezentant special al preşedintelui pentru Siria. Componenţa celor două delegaţii sugera clar că dosarele fierbinţi privind Ucraina şi Siria fuseseră convenite a fi acroşate în timpul discuţiilor. În faţa vilei La Grange, Joe Biden şi Vladimir Putin, după alocuţiunea preşedintelui helvet Guy Parmelin, care le-a urat „bun venit în oraşul păcii”, şi un dialog fructuos în interesul celor două ţări şi al lumii, şi-au dat mâna, înainte de a intra în sala destinată discuţiilor, pe seama unui contencios fără sfârşit. Joe Biden a spus că „este bucuros să îl întâlnească tete-a-tete” iar Vladimir Putin la rândul său a spus că „speră într-o întâlnire productivă”. Geneva 2021 n-a fost nici Yalta, unde Francklin Delano Roosevelt şi Winston Churchill au făcut concesii lui Stalin, nici Helsinki, fiindcă prin interferenţa rusă în alegerile americane din 2016 şi 2020, cum susţine anturajul lui Joe Biden, relaţiile între Moscova şi Washington sunt deteriorate ca niciodată. A urmat o după-amiază a negocierilor prelungite, premergător căreia echipa preşedintelui american făcuse cunoscut că nu va avea loc nici o tentativă de relaxare a relaţiilor bilaterale în absenţa unui context propice, urmare a unei discuţii deschise, destinată sondării intenţiilor Kremlinului, în perioada imediată. Cota de optimism nu era deloc ridicată nici în rândul analiştilor ruşi, şi nici a membrilor delegaţiei lui Vladimir Putin, care l-a însoţit la Geneva. Deşi, anumite progrese, pe calea destinderii, nu puteau fi ocultate. Dacă nici o decizie importantă n-a fost luată, în schimb discuţiile, considerate ca pozitive, au deschis perspectiva unui dialog esenţial pe viitor. Nici un rendez vous nou n-a fost fixat. O decizie concretă: reîntoarcerea ambasadorilor rus şi american la postul de la Washington şi Moscova. Pentru diplomatul elveţian Thomas Greminger, directorul centrului de politică şi securitate de la Geneva, fost secretar general al OSCE, una din rarele instituţii care reunesc ţări occidentale şi Rusia, o normalizare între Washington şi Moscova este încă departe.
