Totul a început cu un fulger, care a lovit avionul noului preşedinte al Franţei, la puţin timp după decolare, forţându-l să revină la Villacoublay. „Un semn bun”, ar fi spus Angela Merkel, a cărei primă întâlnire cu Francois Hollande a demarat cu o serioasă întârziere faţă de orarul prevăzut. Dar întâlnirea a avut loc şi imaginile televiziunilor au prezentat noul cuplu franco-german: Homer a înlocuit Merkozy. Un alt stil, un alt fel. Nici vântul ostentativ de la Berlin n-a perturbat ceremonia oficială prilejuită de întâlnirea celor doi lideri europeni. Francois Hollande, rezervat şi, în acelaşi timp, aparent calm, a făcut o bună impresie presei germane, dar şi celei franceze. Şi nu numai. „Cu acelaşi sens al dialogului, cu acelaşi pragmatism şi cu acelaşi surâs al consensului”, cum nota un diplomat, Angela Merkel şi Francois Hollande n-au trădat o clipă eventuale neînţelegeri. Prima vizită la Berlin a lui Hollande a început sub semnul pragmatismului, uitate fiind diferendele din campania electorală, când cancelarul german s-a pronunţat în favoarea lui Sarkozy. Dar în seara zilei de 6 mai, Merkel a fost primul şef de stat sau de guvern care l-a apelat pe câştigător, invitându-l la Berlin imediat după învestitură. Pentru Hollande, de asemenea, relaţia franco-germană este prima dintre priorităţi. Dar el a spus că doreşte „o relaţie foarte echilibrată şi respectuoasă cu partenerii şi instituţiile europene”. Şi unul şi celălalt, în timpul conferinţei de presă, au zâmbit, înaintea dineului găzduit de cel de-al optulea etaj al cancelariei, în apartamentele private ale Angelei Merkel. „Noi am făcut cunoştinţă şi am stabilit metodele de lucru” a spus preşedintele francez. „În 60 de minute s-au identificat convergenţele şi poziţiile un pic diferite, care în piaţa publică sunt mai mari decât în realitate” a asigurat cancelarul german. „Sunt pentru un buget serios, ceea ce înseamnă şi creştere economică, deoarece, fără aşa ceva, indiferent de eforturile noastre, nu ne vom putea atinge obiectivele” a spus preşedintele francez. La rândul său, Merkel a reamintit că aşa ceva figurează în tratatul bugetar acceptat de 25 din cele 27 de state UE. Guvernul german vorbeşte, de asemenea, de creştere economică, chiar dacă acest lucru nu înseamnă doar cheltuieli publice, fără reforme structurale. Preşedintele francez vrea, de asemenea, „politici tangibile”. Există o marje pentru un compromis, inclusiv crearea de obligaţiuni europene pentru investiţii productive, o mai mare angajare a Băncii Europene de Investiţii sau instituirea unei taxe pe tranzacţiile financiare. Numeroşi şefi conservatori de guverne, precum spaniolul Mariano Rajoy sau britanicul David Cameron, insistă pentru o relansare. Italianul Mario Monti s-a oferit chiar să medieze între Paris şi Berlin. Şi, chiar în Germania, cancelarul este în defensivă, după ce opoziţia social-democrată a câştigat alegerile locale unele după altele. Vizita preşedintelui francez la Berlin, cea dintâi după învestire, ilustrează revenirea la o anumită normalitate a relaţiilor franco-germane. În 2007, Nicolas Sarkozy a ales Londra, fără a-şi ascunde neîncrederea în Germania. Noul preşedinte francez ştie un pic germana, ca şi premierul desemnat, Jean-Marc Ayrault, ceea ce reprezintă un avantaj în relaţiile Parisului cu Berlinul. Există, momentan, un declaraj în privinţa creşterii economice între cele două ţări. Germania, cu forţa ei economică, se afirmă ca o mare putere mondială şi nu priveşte în exclusivitate spre Europa şi nici spre Franţa, percepută a fi în declin. 18% dintre germani consideră acum Franţa în calitatea de partener principal şi prieten. Ei au reprezentat 40% în 2003. Reechilibrarea cuplului franco-german nu va fi uşoară. Într-un articol, cotidianul german „Suddeutsche Zeitung” opinează că „Francois Hollande oferă o oportunitate Angelei Merkel. Ei vor rămâne în istorie ca cei care au salvat euro sau cei care au organizat lichidarea sa. Ei sunt condamnaţi la succes”.
