Directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, are, aşadar, un rendez-vous cu justiţia americană. Testul poate fi mult mai greu decât o campanie prezidenţială, pentru care se anunţa favorit, deşi, până acum, nu-şi anunţase oficial intenţiile. Acuzat de agresiune sexuală, sechestrare de persoană şi tentativă de viol, la New York, unde a pledat nevinovat, patronul FMI, un favorit al socialiştilor francezi pentru alegerile prezidenţiale din 2012, va trebui să convingă judecătorii americani de nevinovăţia lui. Se opreşte, deja, drumul spre Elysee pentru Dominique Strauss-Khan? Obişnuit cu astfel de împrejurări, de regulă greu surmontabile, D.S.K., deloc lipsit de abilităţi şi de o inteligenţă sclipitoare, are acum o cumpănă mare. Schimbase imaginea FMI, după 2007, când devenise director general, Fondul părăsind rolul de jandarm pentru a-l prelua pe cel de medic mondial. Nu-şi anunţase intenţiile politice pentru 2012 fiindcă funcţia deţinută îi interzicea orice comentariu asupra vieţii politice franceze şi o declaraţie privind eventuala candidatură antrena imediat demisia. D.S.K. preluase funcţia de director general FMI pe fondul crizei financiare internaţionale. Interlocutor pentru toţi şefii de stat de pe planetă, fostul ministru al Economiei, din guvernul Lionel Jospin, avea, invariabil, acelaşi discurs. Drumul spre Elysee părea deschis. Niciodată sondajele de opinie nu acordaseră atâta credit unui candidat potenţial, adică peste 60% din voturi, într-un al doilea tur, în faţa lui Nicolas Sarkozy. Aliatul său, primul secretar al PS, Martine Aubry, părea convinsă de imposibilitatea impunerii propriei candidaturi. Şi între ei, după toate aparenţele, survenise o înţelegere tacită. D.S.K. părea mult mai determinat, mai ales că rezervele în privinţa sa păreau să se estompeze. Deşi multora le lăsase impresia că este prea de centru ca să fie un candidat al stângii. Dar, şi în această ipostază, se spunea, putea convinge un spectru mai larg al electoratului francez în calificarea candidatului PS în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Dar „maşina” a început să se gripeze. Totul a pornit de la o fotografie, de la sfârşitul lunii aprilie, care sugera o întâlnire a sa discretă cu oficiali ai PS. D.S.K. era fotografiat lângă un Porche, aparţinând lui Ramzi Khiroun, prietenul său şi fost consilier pe chestiuni de comunicare. Au apărut, apoi, în presă, detalii despre averea sa, cele două apartamente de la Paris, la care directorul general al FMI a replicat pe teren judiciar, atacând „France-Soir”. Fundaţia Terra Nova, apropiată lui D.S.K., a publicat o lucrare care asigura că inima electoratului de stânga s-a schimbat şi că va trebui să se adreseze tinerilor, femeilor şi pensionarilor, mai degrabă decât muncitorilor şi categoriilor populare. Scandalul s-a propagat în PS, unde nu s-a acceptat această nouă doctrină. Atacat pe terenul vieţii private şi al poziţionării ideologice, a mai apărut şi problema cu sexul, care pentru socialişti avea vechime. Aventurile sale erau cunoscute. D.S.K. iubea femeile. În particular, liderii socialişti erau mai puţin iertători. După înfrângerea sa la alegerile primare din 2006, în faţa lui Segolene Royal, şi preluarea, un an mai târziu, a funcţiei de director general al FMI, era considerat chiar eliminat din viaţa de partid. Dar la Congresul de la Reims, din 2008, aliindu-se unui adversar istoric, Laurent Fabius, pentru a aduce în fruntea partidului pe Martine Aubry, în detrimentul lui Segolene Royal, obţine promisiunea unei eventuale susţineri pentru ambiţiile prezidenţiale din 2012. Deocamdată liderii socialişti sunt extrem de reţinuţi, solicitând respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Însă se vorbeşte, destul de insistent, de posibilitatea orchestrării unui complot, iar numele lui Strauss-Khan este pe buzele tuturor. Povestea este de-abia la început şi nu este exclus ca ziariştii francezi de investigaţie să facă deplină lumină, aşa cum au făcut-o şi-n alte cazuri, e drept, nu la fel de complicate.
