Pe 7 mai a.c., 44 milioane de alegători britanici sunt chemaţi la urne, pentru alegerea deputaţilor din Camera Comunelor. Campania electorală este în plină desfăşurare, principalele teme de dezbatere fiind economia, sistemul de sănătate, imigraţia şi Europa. Fapt surprinzător, rezultatul este imposibil de prevăzut şi, pentru prima dată, partidele tradiţionale – conservatorii şi laburiştii- se află cantonate la 34% din intenţiile de vot. Chiar dacă se admite că, totuşi, conservatorii actualui premier David Cameron rămân favoriţi, le va fi foarte dificil să obţină majoritatea absolută, inclusiv printr-o coaliţie cu democrat-liberalii lui Nick Clegg, viabilă în legislatura care se încheie. Ce alte coaliţii s-ar putea profila rămâne o întrebare. David Cameron, creditat, cum menţionam, cu 34% din intenţiile de vot în sondaje, a cerut alegătorilor un al doilea mandat pentru a „termina munca”, prevalându-se de creşterea economică şi scăderea şomajului la sub 6%. La rândul său, Ed Miliband, liderul laburiştilor, un excelent orator, a denunţat austeritatea promovată de conservatori, creşterea inegalităţilor sociale şi anemierea clasei de mijloc. Schimbările pe eşicherul politic sunt însă evidente prin emergenţa partidului eurodeputatului Nigel Farage, care şi-a radicalizat discursul pe imigraţie şi UE, după ce, la europarlamentarele de acum un an, a venit pe primul loc. Mai sunt două sau trei partide mici, cu mari şanse de a realiza pragul şi a intra în Camera Comunelor, care ar putea face „jocul” la alcătuirea viitoarei coaliţii. David Cameron a sous că doreşte, dacă va fi ales, să organizeze referendumul privind menţinerea Regatului Unit în UE, prevăzut pentru 2017. Pe termen lung, un al doilea referendum se profilează în Scoţia unde Partidul Naţional (SNP), după ce a ratat, în septembrie trecut, „ruperea”, nu a renunţat. Potrivit analiştilor, naţionaliştii scoţieni accelerează evoluţia spre un cvasi-stat federal al Regatului Unit. 
