O coaliţie a celor „care nu doresc”!

Preşedintele Donald Trump a înţeles ingratitudinea unora dintre aliaţii de până mai ieri, acum altfel poziţionaţi. Fiindcă războiul din Iran a deschis o nouă ruptură, profundă, în relaţiile transatlantice. Chiar şi acele ţări europene care se abţinuseră să critice Washingtonul şi Israelul pentru bombardarea Iranului au refuzat să accepte trimiterea de nave pentru a restabili traficul prin strâmtoarea Ormuz. Consensul general a fost exprimat de Kaja Kallas, înaltul reprezentant pentru politică externă al Comisiei Europene, în cursul unei reuniuni a miniştrilor de Externe, la Bruxelles: „nu este războiul Europei”. Regatul Unit şi Germania au exclus orice misiune NATO, pentru restabilirea traficului prin strâmtoare. Miniştrii de Externe ai UE, pe 16 martie, au discutat, cum spuneam, între altele şi despre extinderea mandatului misiunii navale a UE, „Aspides”, pentru a permite navelor de război europene să patruleze zona dintre Golful Persic şi Golful Oman. După ore de discuţii devenise clar că nimeni nu era nici pe departe entuziasmat, de extinderea mandatului acestei misiuni. Pentru summit-ul liderilor UE, din 19 martie a.c., se anticipează că liderii europeni intenţionează să solicite dezescaladare şi reţinere maximă în Iran şi în regiune. Ideea creării unei coaliţii internaţionale largi, pentru deblocarea strâmtorii Ormuz, fusese enunţată de Donald Trump din weekend-ul trecut. Şi a fost prezentată ca o cauză comună, deoarece creşterea preţurilor la energie din cauza închiderii acestei rute maritime vitale a afectat pe toată lumea. „Unele ţări au fost ajutate timp de mai mulţi ani. Le-am protejat de surse externe teribile, iar ele nu sunt deloc entuziasmate. Nivelul de entuziasm era important pentru mine”, a spus Donald Trump, la un eveniment la Casa Albă. Japonia şi Australia au fost între primele ţări care anu anunţat că nu au planuri de a trimite nave pentru a ajuta refacerea căii navigabile de importanţă strategică, pe care Iranul a blocat-o definitiv cu drone şi mine navale. A venit apoi declaraţia ministrului german al Apărării, Boris Pistorius, care a fost categoric: „acesta nu este războiul nostru, nu l-a am început noi”. În război, informaţia devine armă şi detaliul este valabil atât pentru SUA, cât şi pentru Israel şi Iran. Aşa cum se derulează, în prezent, conflictul cu Iranul nu pare să meargă bine pentru Israel şi aliatul american. După unii analişti Statele Unite au căzut în capcana lui Netanyahu. Cu cât războiul continuă mai mult, şi Iranul nu manifestă interes pentru negociere, cu atât se erodează mai mult acordurile de securitate din Golf, care se bazau pe premiza că SUA vor proteja ţările din regiune, în cazul unui conflict. Războiul se prelungeşte, aşadar, fără o strategie clară de ieşire, riscând să forţeze SUA, în contextul unei crize economice globale să se conformeze cerinţelor iraniene. După ce a pus la dispoziţia armatei SUA bazele de la Kogălniceanu şi Câmpia Turzii –decizie corectă şi interesul pe termen lung al consolidării relaţiilor cu SUA-, Bucureştiul urmăreşte acum cu febrilitate derularea evenimentelor neliniştitoare. Asta după ce Teheranul şi-a ridicat vocea, către ţările islamice din regiune, cerându-le să-şi clarifice poziţia la războiul în curs cu SUA şi Israel. Este vorba de o scrisoare deschisă adresată guvernelor din ţările care găzduiesc baze militare americane, de secretarul Consiliului suprem de securitate naţională al Iranului, Ali Larijani, pe care armata israeliană, prin ministrul Israel Katz, a declarat că l-a scos din „dispozitiv”. Omul care a condus de facto întregul regim iranian şi ostilităţile împotriva Israelului, a primit o „lovitură decisivă”. Războiul se prelungeşte fără o strategie clară de ieşire riscând că forţeze SUA, în contextul unei crize economice globale să se conformeze cerinţelor iraniene.