Un conflict tot mai riscant!

Prim-ministrul ungar Viktor Orban are de mai multă vreme, neînţelegeri profunde –ca să folosim un eufemism- cu Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, care a îmbrăcat forme noi, nu doar insalubre, cât de-a dreptul riscante. Orban şi-a declarat, repetat, opoziţia faţă de aderarea accelerată a Ucrainei la UE şi a avertizat că nu-şi va schimba poziţia în această chestiune, în pofida atacurilor politice şi a interferenţei lui Zelenski în alegerile maghiare. Vorbind la Conferinţa de Securitate de la Munchen din 14 februarie a.c., Volodimir Zelenski a depăşit limitele decenţei, fără comună măsură cu normele diplomatice, şi a proferat de-a dreptul insanităţi la adresa prim-ministrului maghiar. „Viktor se poate gândi la cum să-şi mărească burta şi nu la cum să construiască o armată pentru a împiedica tancurile ruseşti să se întoarcă pe străzile din Budapesta”. Ca răspuns Orban a reiterat ameninţarea că Ucraina nu va deveni membră a UE. În urmă cu nu multe zile, în timpul unui discurs la Davos, Zelenski spusese că „fiecare Viktor care trăieşte din bani europeni, în timp ce vinde interese europene merită o palmă peste încheietură”. Orban a răspuns şi de data aceasta spunând că viaţa va pune totul la locul lui şi fiecare va primi ceea ce merită. Ucraina este un „duşman” şi cererile Kievului ca Bruxelles-ul să interzică importul de energie rusească contravin intereselor ungare. Livrările de petrol rusesc către Ungaria au fost blocate, în urma avariei unei conducte cheie („Drujba”) ceea ce s-a numit „şantaj energetic”. Budapesta a cerut, de îndată, ajutorul Zagrebului, dar mare lucru nu s-a rezolvat. Ungaria şi Slovacia au relaţii tensionate cu Uniunea Europeană, pentru că s-au opus sancţiunilor anti-ruse ale Bruxelles-ului. Bratislava şi Budapesta sunt considerate “coloana a 5-a” în chestiunea ucrainiană. Lucrurile s-au complicat şi escaladarea lor nu este exclusă. Marco Rubio a vizitat, deunăzi, atât Bratislava cât şi Budapesta şi nu întâmplător, fiindcă împărtăţesc ideologia lui Donald Trump. Mai mult, SUA văd Ungaria ca principalul aliat în regiunea Europei Centrale. Dar cât spaţiu de manevră are o ţară central-europeană în noua ordine mondială emergentă? Marco Rubio, judecând după cele întâmplate, a menţionat Europa Centrală de mai multe ori, sugerând că Washingtonul ar dori relaţii cu un „bloc unificat” al cărui lider ar putea fi… Ungaria. Ştim din serialele tv că ultima replică este cea memorabilă şi nu întâmplător itinerariul conceput de Departamentul de Stat pentru şeful diplomaţiei americane a fost cel de acum cunoscut. Asta ca să ştim de ce a călătorit Marco Rubio în Slovacia şi apoi Ungaria. Fundamentul cooperării strategice maghiaro-americană este prietenia dintre Viktor Orban şi Donald Trump. Şi datorită acesteia, relativ trainică, Budapesta poate continua să cumpere ţiţei şi gaze naturale ruseşti ieftine (a justificat faptul că nu are ieşire la mare), garantând protejarea reducerii facturilor la utilizatori. Cooperarea maghiaro-americană este una bazată pe relaţii personale. Şi va dura pe tot parcurusl mandatului actualului preşedinte de la Casa Albă. Animozităţile tot mai acute dintre Budapesta şi Kiev ar fi trebuit atenuate prin intervenţia şefei diplomaţiei europene, Kaja Kallas, în primul rând. Apărătoare a intereselor Kievului, ceea ce nu i se poate reproşa, Kaja Kallas, fostul prim-ministru estonian, promovează un partizanat, ce probează că Europa coaliţiilor se împotriveşte celei a tratatelor. Viktor Orban se află înaintea unor alegeri parlamentare, destul de dificile, la care partidul său Fidesz erodat nu este dat favorit. Ceea ce e o premieră. Cum şi Bruxelles-ul îşi doreşte „altceva” la Budapesta rămâne de văzut ce se va întâmpla.