După prelungita grevă a profesorilor, din vara anului trecut, care a şi amânat rotativa guvernamentală, mai puţin periculoasă, în comparaţie cu cea de acum, dar cu consecinţele ei, guvernul condus de premierul Marcel Ciolacu are de trecut un test complicat. Şi asta într-un an electoral, cu patru rânduri de alegeri, în care, la debutul său, PSD-ul premierului Marcel Ciolacu nădăjduieşte mult. Cu alte cuvinte, de deznodîmântul negocierilor cu fermierii şi transportatorii, aparent excesiv de nemulţumiţi, depind multe. Luni seara, invitat fiind la Antena 3 CNN, Marcel Ciolacu a reafirmat că România va continua să sprijine Ucraina, „orice ar fi”. Sintagma „orice ar fi”, în traducere liberă, presupune inclusiv acceptarea… pierderii alegerilor, sau „diminuarea” rezultatelor. Jumătate din revendicările fermierilor au legătură cu cerealele ucrainiene, care tranzitează ţara. În legătură cu asta, Marcel Ciolacu a declarat că 99% din solicitările avansate ministerului Agriculturii s-au închis şi ministrul de resort Florin Barbu ar fi semnat luni, cu reprezentanţii asociaţilor de fermieri din sectorul vegetal, un acord care cuprinde 13 propuneri, ce urmează a fi evaluate în cadrul unor grupuri de lucru care se vor întâlni periodic la nivel de experţi. UE va prelungi cu siguranţă scutirea de taxe de export pentru ucrainieni, după ce a achitat a doua tranşă de compensaţii, se spune, în valoare de 30 milioane euro pentru fermierii români. Problema în discuţie rămâne sensibilă, prin lipsa de soluţii şi, mai ales riscul potenţării altor categorii profesionale la solicitarea de revendicări. Faptul că nişte rătăciţi politic încearcă să arunce gaz pe foc ţine de… virtuţile democraţiei. Fermierii români au avut un an agricol prost, deşi mai puţin calic în precipitaţii ca anii precedenţi. Cu toate acestea în valorificarea disponibilităţilor de export, de marii fermieri, s-au văzut concuraţi de cerealele ucrainiene, o parte din acestea ajungând prin „culoarele de solidaritate” convenite, stimulate de Comisia Europeană, alta prin intermediul unor firme înregistrate în Republica Moldova, ajunsă în situaţia de a fi mare exportator de grâu. În toată strategia elaborată de Comisia Europeană, să admitem de bună credinţă, în vădit dezavantaj s-au trezit fermierii români, aflaţi cum se spune în prima linie. Ei acuză faptul că guvernul a pus deasupra intereselor agricultorilor români interesele Ucrainei. Şi totuşi premierul român Marcel Ciolacu jură că „nicio grână produsă în Ucraina nu se vinde pe teritoriul României”. Deşi nu vrea să defileze cu acest subiect sensibil „în braţe”, România, potrivit ministerului Agriculturii de la Budapesta, doreşte alături de Bulgaria, Polonia, Ungaria şi Slovacia, introducerea taxei de import pentru cerealele din Ucraina. După negocierile purtate, guvernul s-a angajat la noi cheltuieli pentru care va tebui să se îndatoreze. Pierderile fermierilor români, evaluate de fostul ministru de resort Petre Daea, la 417 mil. euro, au fost mult diminuate, cu totul, doar la 47 mil. euro. Fermierii români nu pot fi învinuiţi că au devenit „pierderi colaterale”, prin complicaţiile războiului, şi privesc acum cu uimire că nu există nicio dorinţă de pace în regiune. Marcel Ciolacu, fie că place sau nu, probează deocamdată calm, nu se impacientează peste măsură, şi încearcă dezamorsarea unor proteste prelungite, care anunţă un an dificil. Nu vrea un război între agricultori, transportatori şi guvernul României, opinând că „abordarea trebuia să fie una diferită din partea marilor fermieri, care şi-ar fi putut permite pierderile”. Ceea ce e discutabil şi, nu trebuie uitat, securitatea alimentară se reazămă… chiar pe marii fermieri.
