Rar se întâmplă ca distinşilor noştri elevi, din ciclul liceal, să le placă sau să accepte fără rezerve, o „inovaţie didactică”, dincolo de hotarul curriculei ingrate, ceva oricum fără acces la blog-uri, podcast-uri, reclamă şi postări pe social media ş.a.m.d.. Dar, fireşte, dreptate au de regulă ei, aflaţi la vârsta marilor întrebări, mai ales când li se oferă, sub semnul fatal al lui „odată în viaţă”, întâlniri exotice cu un psihoterapeut cu 20 de ani de psihoterapie şi psihoterapie de grup, de talia doamnei Irina Gruia, care ştie că liceul este apogeul legitim al oricărui proces formativ. Şi iată cum stau lucrurile: profesorul, aş spune strălucit, de matematică, Ion Daniel, inspector general al ISJ Dolj (cu o jumătate de normă didactică lunar, adică 10 ore), la Colegiul Naţional „Carol I”, unde este titular, şi-a luat elevii claselor a 9-a şi a 11-a la care predă, circa 60 la număr, cu autocarul, pentru o lecţie, altfel, în comuna Predeşti, Valea Merilor, unde îşi are locaţia ONG-ul condus de psihoterapeutul Irina Gruia, familiarizată de acum cu insolitul univers al tinerilor, ea însăşi fiind prinsă în focul încrucişat al multor întrebări prizate provocărilor noi ale vieţii, lecţiilor structurate pe armătura de idei, absorbite în orele de curs, ce susţin buna împlinire. Cadrul natural, unul de-a dreptul seducător, chiar într-o zi rece, cum a fost cea de ieri, s-a dovedit remontant. Interesantă discuţia, cum spuneam, mai ales că şcoala trebuie să fie şi de plăcere, să atragă elevul prin ofertele sale, prin diversitatea acestora. Discuţii despre inhibarea personală, supunerea sau renunţarea la anumite dorinţe, dezvoltarea creativităţii, inspiraţiei, stimei de sine şi încrederea în sine, sunt teme de discuţie, provocatoare şi potenţatoare, am înţeles că au avut loc. O părere indusă: elevi frumoşi, inteligenţi, bine informaţi, cu ce se întâmplă în lume, şi ce cred ei despre lume. Motorul continuităţii cunoaşterii şi a procesului de inovaţie, într-o epocă în care practicile sociale nu se mai bucură de loialitatea nimănui, este continua învăţare. Şi asta o ştie bine profesorul Ion Daniel, sobru cadru didactic al şcolii craiovene, fireşte alături de alţi dascăli, asta pentru a evita bănuiala unui parti-pris, de care nu avem nevoie. Adept oricum al şcolii clasice, racordată la provocările prezentului. El însuşi convins, fiind şi părinte, că elevul trebuie încurajat, potenţat, ranforsat psihic pentru valorificarea disponibilităţilor. Cultura generală nu exprimă ceva vag, cum deseori suntem înclinaţi să credem, ci constituie un limbaj comun, un bagaj indispensabil care ne însoţeşte pe tot parcursul vieţii. Şi ea trebuie acumulată la vremea potrivită. Cheia educaţiei este pedagogia. Şi asta se ştie. Lecţia de ieri, de care vorbeam, s-ar putea să fi fost pe gustul elevilor.
