Se vorbeşte mult de ofensiva extremei-drepte, după alegerile parlamentare şi primul tur al prezidenţialelor – anulat – dar, de fapt, în discuţie, trebuie luate cele trei partide naţionaliste (o treime din voturi) care nu dau bine la Bruxelles, din mai multe motive. Mai exact, pe termen lung, cele trei grupuri de extremă-dreaptă, cu 32% din voturi (AUR, POT, SOS), situaţie complicată şi surprinzătoare, sunt aproape de fosta majoritate formată din social-democraţi şi liberali, care cumulează acum ceva mai mult (36%). AUR duce, cel puţin declarativ, o politică apropiată de cea a Mitingului Naţional din Franţa şi a Fratelli d’Italia, partidul Giorgiei Meloni, cu care George Simion s-a şi întâlnit recent. Călin Georgescu, care a avut ca temă de campanie prezidenţială adoptarea unei poziţii de neutralitate radicală „pentru a proteja românii” de conflicte externe, precum războiul din Ucraina, nu poate face o bună impresie la Bruxelles, unde România este considerată, atât la Parlamentul European, cât şi la NATO, un aliat fidel în Europa de Est. Călin Georgescu nu ar părăsi alianţele menţionate, cum de altfel a şi declarat repetat, dar s-ar putea alătura „coaliţiei iliberale” formate din Ungaria lui Viktor Orban şi Slovacia lui Robert Fico, care nu îşi ascund simpatia faţă de Vladimir Putin şi refuzul de a mai susţine Ucraina.
