Lecţia germană

În sfârşit, după mai bine de două luni de consultări susţinute, la nivelul „echipelor” desemnate de CDU/CSU şi SPD s-a dat oficial verdictul: Germania va avea o „mare coaliţie” (groβen koalition), cu Angela Merkel cancelar, adică la al treilea mandat. Social-democraţii au anunţat deja, după ce au legitimat, prin consultarea (vot prin corespondenţă) celor 470.000 de membri, coabitarea cu conservatorii Angelei Merkel. Rata de participare la vot a fost de 78%. Voturile a 32.000 de membri nu au fost luate în considerare din cauza unor „erori de formă”. Sigmar Gabriel, preşedintele SPD, a vorbit despre un festival al democraţiei. Mai mult, social-democraţii au aprobat în comitetul executiv numele celor șase miniştri în „marea coaliţie”: Sigmar Gabriel (Economie/Energie), Frank Walter Steignmeier (Externe), Andrea Nahles (Muncă şi Protecţie Socială), Barbara Hendricks (Mediu), Manuela Schwesig (Familie şi Femei) şi Heiko Maas (Justiţie şi Protecţia Consumatorilor). Conservatorii (CDU/CSU) au salutat votul militanţilor social-democraţi. În spatele uşilor închise s-a negociat la sânge. Social-democraţii au impus salariul minim orar de 8,50 euro, ameliorarea pensiilor mici şi mecanisme de limitare a chiriilor. Amplitudinea măsurilor sociale şi a investiţiilor noului guvern sunt evaluate la 23 de miliarde de euro până în 2017. Componenţa noului Executiv trebuia cunoscută ieri după-amiază, dar unele tergiversări în tabăra CSU au rămas neclare, în sensul că nominalizările n-au răzbit cu claritate în presă decât după închiderea ediţiei noastre. În schimb, se ştie că Wolfgang Schauble (71 de ani), vechi în politica germană şi fidel al  Angelei Merkel, va conserva Ministerul Finanţelor, un „fort” solid în criza euro. O serie întreagă de foşti miniştri vor fi rotiţi. Thomas de Maiziere ar putea prelua Ministerul de Interne, iar în locul său la Apărare ar putea veni Ursula von der Leyen, potrivit „Sudeutsche Zeitung”. Se prefigurează, de către analiştii politici, o mare stabilitate guvernamentală, din cauza solidei majorităţi din Bundestag. Realegerea Angelei Merkel pentru un nou mandat de 4 ani, preconizată să aibă loc mâine, în Bundestag, va fi o formalitate. O negociere întinsă pe durata a peste două luni n-a fost deloc floare la ureche, cum se spune pe la noi. A fost chiar dură. Dar ceea ce merită reţinut este că „părţile” n-au scăpat din vedere nici un detaliu apt să creeze ulterior disfuncţionalităţi şi neînţelegeri. În plus, ceea ce a frapat de-a dreptul, n-a răzbit nimic în spaţiul public, pe surse sau prin declaraţii enigmatice, despre stadiul tratativelor, numele eventualilor miniştri şi aşa mai departe. Lecţia germană, dacă s-ar putea, ar merita însuşită. Mai ales că responsabilitatea unor lideri politici a fost acompaniată de o responsabilitate a mass-media. Care şi-a reprimat orice curiozitate, cu un stoicism de invidiat, nedorind să strice în vreun fel mersul dezbaterilor, cu meandrele lor.