După 0-2 cu Suedia pe Arena Națională, România a pierdut încă o calificare la un turneu final. Nu definitiv, pentru că s-a ivit această oportunitate cu Liga Națiunilor, dar mai mult ca sigur va termina grupa de calificare pe locul 4. Pe hârtie, am rămas exact în grupa valorică din care am făcut parte, adică nu ne-am depășit deloc condiția. Despre meci sunt puține de spus, fiindcă în nicio clipă nu am dat impresia că ne putem ridica la nivelul adversarului, iar nordicii au făcut tocmai ce trebuia să facem noi. Rămâne să ne gândim la play-off și la cauzele stagnării sau regresului.
România nu a jucat nimic cu Contra selecționer, doar că pentru o perioadă a avut o altă atitudine, o determinare superioară față de perioada cu Daum. Tactic, Contra este zero barat, dar cu țopăielile de la marginea terenului a reușit pentru un timp să păcălească lumea. Ca și la Dinamo, circul a funcționat doar o perioadă, până când jucătorii s-au obișnuit cu tumbele sau cu înjurăturile. Și atunci e greu să mai bați și echipe slabe, ca Malta sau Feroe, cu atât mai puțin formule omogene și puternice fizic precum Suedia sau superioare tehnic, cum e Spania. Când a putut, Contra și-a adus pilele la lot. Nimic anormal în România, doar că expunerea la acest nivel este cam mare. În meciurile amicale sau în cele abordabile, Guriță i-a folosit pe Anton, Grozav și alte febleți cu formă sau valoare dubioase. Când s-a îngroșat gluma, selecționerul a intrat în panică, a apelat chiar și la Mitriță, pe care-l alungase ba chiar îl și umilise cu câteva convocări rămase doar de principiu, nu și definitive. De asemenea, Contra a încercat să ofere impresia că face o schimbare de generație la națională, să forțeze jucătorii proveniți de la naționala under 21, dar deja aceștia nu mai erau la nivelul din vară, de la Euro. Marin, Hagi și Tudor Băluță nu joacă, așa că la națională au apărut mai degrabă pentru a fi relansați, în timp ce naționala avea nevoie de certitudini, având meciuri decisive. Stoperii Rus și Nedelcearu joacă, dar unde? Și să titularizezi un fundaș central la lot necesită confirmări, examene trecute, nu-l călești la cel mai înalt nivel sau măcar nu pe ambii simultan. Nici nu poate fi vorba de vreo omogenitate a acestui cuplu, întrucât Nedelcearu a jucat mai mult în duet cu Pașcanu sau cu Ghiță la naționala mică. Contra a avut două campanii la dispoziție pentru a-și contura un schelet, dar s-a pierdut în compromisuri și în selecții disperate. Au fost perioade în care Contra a jonglat cu selecția, dar și momente în care chiar nu a avut de unde alege, așa cum a fost cazul fundașului dreapta din meciul cu Suedia. Dar și când apar astfel de situații, trebuie să se vadă ingeniozitatea, inspirația, flerul antrenorului. Iar în cazul lui Contra, acestea nu există.
