”Se împlinesc astăzi 32 de ani de la momentul Brașov 1987, când muncitorii de pe platforma industrială brașoveană au avut curajul să se unească spontan în stradă pentru a spune nu comunismului. Într-o perioadă neagră a istoriei noastre recente, în care orice formă de exprimare era înăbușită și aspru pedepsită de regimul totalitar, era pentru prima oară când nemulțumirile oamenilor prindeau glas și au căpătat amploare, pe măsură ce și alți locuitori ai orașului s-au alăturat protestului.
Cei care la 15 noiembrie 1987 și-au strigat în stradă revolta, la Brașov, față de un regim care-i umilea și îngenunchea pe români, au fost anchetați, condamnați, bătuți, trimiși la muncă silnică, separați de cei dragi, iar pentru familiile lor a urmat calvarul. Încercarea autorităților comuniste de a ascunde adevărul despre această descătușare a nemulțumirii unui întreg popor a fost însă în zadar. Căderea dictaturii comuniste, în care puțini mai sperau, avea să vină în Decembrie 1989, după încă doi ani de frig, întuneric, frică și foame pentru români.
Suferințele prin care au trecut toți acești eroi, știuți și neștiuți ai luptei anticomuniste din România, nu trebuie uitate. Libertatea, democrația, statul de drept, revenirea în familia europeană și în lumea liberă, dreptul oamenilor la o viață demnă, dreptul la vot, sunt valori pe care le-am recâștigat și datorită lor. Cu toții, societate, instituții, clasă politică, avem datoria și responsabilitatea să le prețuim și să le apărăm.
Le mulțumim, cu tot respectul cuvenit!”
