Şeful diplomaţiei de la Bucureşti, Teodor Baconschi, lasă impresia uneori că e infantil. Dacă nu străluceşte, în nicio împrejurare, deşi sunt destui cei care văd în el „un altfel de politician”, şi ne obişnuisem cu el tern, lipsit de orice sclipire, dar devotat PDL, acum ne dă vestea, îndelung aşteptată, că „omul Teodor Baconschi” va scrie pe blog „spaţiul libertăţii sale”, ceea ce ministrul şi omul politic nu pot să rostească în spaţiul public. „Astăzi, vocea multora dintre noi rămâne suspendată undeva în eterul site-urilor şi blogurilor. Dar forţa cuvântului este imensă. Împreună avem un glas puternic desluşit. Împreună, reprezentăm suflul unei noi mişcări populare de reînnoire a politicului”.
Grija cea mare a ministrului de Externe al României, de altfel cel mai slab din istoria ţării, este, aşadar, „Mişcarea Populară”, noua mantie a partidului său, în care deţine funcţia de prim-vicepreşedinte. De aceeaşi grijă moare şi ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu, şi mare mirare să nu intre în coliziune de temerare idei miciuriniste. Anostele compuneri ale ministrului de Externe al României sunt mai degrabă deprimante. Şi nu depăşesc matca celor care sunt simpli militanţi, adică maratonişti în liceu şi sprinteri prin facultăţi. Şi dacă totuşi îşi propune „să scrie” ceea ce ministrul şi omul politic nu pot să rostească în spaţiul public, interesant ar fi fost un comentariu pe marginea declaraţiilor din ultimele zile ale ministrului francez de Interne, Claude Gueant, care a lansat la Paris, pe Champs Elysees, o vastă ofensivă contra delicvenţilor români, însoţit de reporteri de televiziune şi jurnalişti, mai puţin cei de la Liberation. Cel care a reacţionat a fost primarul Parisului, Bertrand Delanoe, invocând tema discriminării şi alte nuanţe iraţionale ale demersului. Potrivit ministrului francez de Interne, 10% din persoanele imigrante care ajung în faţa tribunalelor pariziene sunt de naţionalitate română. Şi reia cu obstinaţie nişte cifre statistice pritocite de vreo două luni, ca realitate juridică. Claude Gueant este al treilea ministru de Interne în actuala legislatură şi a inventat „legea contra legii”. „A dat dracu’” un reporter de dată recentă. Bucureştiul a detaşat ofiţeri de poliţie pentru a ajuta la lupta împotriva reţelelor transfrontaliere, iar, recent, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a promis şi detaşarea unui magistrat român la Paris. Teodor Baconschi însă tace, deşi Franţa este una dintre principalele ţări care se opun acceptării României în Schengen. Adică exact ţara unde domnul Baconschi s-a întâmplat să fie ambasador, înainte de a i se încredinţa portofoliul Externelor. După toate aparenţele, „o problemă” cu Parisul o are chiar Teodor Baconschi, care are motive suficiente să demisioneze. Fiindcă aderarea la spaţiul Schengen nu e un moft al românilor, ci un obiectiv naţional, asumat de actuala guvernare. Să n-aibă Ministerul de Externe nici o responsabilitate în eşecul îndeplinirii acestui obiectiv? Dacă nu poate fi considerat „ţapul ispăşitor” în acest caz, nu poate fi nici exonerat de orice vină. Deşi vedem că mostrele de subtilitate diplomatică, inacceptabile nouă, sunt etalate, mai nou, pe blogul personal. Care, într-adevăr, îi lipsea, precum chelului tichia de mărgăritar şi mustaţa.
