Ziua Naţională a Franţei – 14 iulie – reverberează, an de an, la Bucureşti, într-un fel aparte, cu destule particularităţi afective, fireşti, faţă de alte capitale ale Europei. Şi Excelenţa sa, ambasadoarea Franţei în Capitala României, Michele Ramis, a accentuat, în alocuţiunea rostită cu acest prilej, câteva punţi trainice de legătură între culturile şi limbile română şi franceză, menţionându-i în acest sens, succint, pe George Enescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Brâncuşi, Eugene Ionesco sau Anne de Noailles. Şi, am adăuga noi, pe Tristian Tzara, Benjamin Fondane, Panait Istrati, Dinu Lipatti, Victor Brauner, Elvira Popescu, Maria Ventura. Fiindcă prezenţa românilor la Paris este, cum am mai spus, o „coloană fără sfârşit”. Şi la începutul secolului trecut, într-o perioadă de numai opt ani, patru români (Carmen Silva, George Bibescu, Elena Văcărescu şi George Bengescu) şi-au văzut operele încununate de Academia Franceză. Distinsa doamnă ambasadoare a Franţei la Bucureşti a evocat, cum era firesc, vizita de dată recentă a preşedintelui Emmanuel Macron – 24 august 2017 – la Bucureşti, una din primele sale deplasări, într-o ţară membră a UE, eveniment menit să potenţeze relaţiile bilaterale pe multiple planuri. Apoi, anul acesta se sărbătoresc 10 ani de parteneriat strategic, prefigurându-se noi obiective concrete şi ambiţioase, într-o largă paletă de domenii. „Ţările noastre acţionează umăr la umăr pentru a construi o Europă capabilă să facă faţă unor noi provocări”, a accentuat Excelenţa Sa, salutând „spiritul european al poporului român”. Menţionate, în context, au fost şi apropiata preşedinţie română a Consiliului Europei, dar şi summitul de la Sibiu, din 9 mai 2019, considerat „etapă importantă, în construcţia unei Europe a convergenţei protectoare, mai puternică în lume şi bazată pe valori comune”. Discursul doamnei ambasadoare, la recepţia oferită, unde au participat şi preşedintele Klaus Iohannis, şefi ai misiunilor diplomatice, membrii ai guvernului, s-a circumscris deplin momentului sărbătoresc. Noi, românii, nu avem cum să uităm că destinul nostru este legat, de peste un veac şi jumătate, de Franţa şi, la Madrid, de pildă, în 1997, în plină tarantelă politică, Jacques Chirac a băgat piciorul în uşă pentru România, pentru a fi primită în NATO, iar acum 50 de ani, Bucureştiul îl primea, în ovaţii, pe generalul Charles de Gaulle, cu mare fast, preşedintele Franţei rostind un discurs cald, sobru, de ţinut minte. Lumea s-a schimbat mult şi se schimbă în continuare. Franţa are în România, cum spunea Paul Morand, scriitor şi diplomat, în cartea sa „Bucureşti”, apărut sub acelaşi titlu în 1935 la Editura Plon, din Paris, şi mai anii trecuţi la Editura Humanitas (2015), „o verişoară” sau „o soră latină”, cum spuneau alţi confraţi. Ca de fiecare dată, „14 Juillet, Journee Nationale de la France” a fost marcată, deunăzi, la Biblioteca Franceză „Omnia” din Craiova, printr-o masă rotundă, sub genericul „La France et la Roumanie – histoire d’une amitie”, în organizarea doamnelor profesoare Maria Tronea şi Doina Ghiţă. Ar mai fi de spus câteva lucruri. Nu se cunoaşte cu exactitate numărul românilor stabiliţi pe pământ francez, deoarece Franţa nu recunoaşte minorităţile naţionale. Dar dacă 48.000 de francezi s-au stabilit definitiv în România, se estimează că, în Franţa, momentan, s-ar afla între 100.000 şi 200.000 de români. Franţa a contribuit la crearea României moderne. Iar parteneriatul strategic al celor două ţări permite României să fie un stindard al francofoniei în Europa de Est. Din 2008, ministerul român al Educaţiei, în colabortare cu omologul francez, organizează Bacalaureat bilingv în 29 de licee din ţară, iar, din 2012, între Franţa şi România există un acord privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi perioadelor de studiu în cadrul învăţământului superior. Lectori francezi predau la universităţile din Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Timişoara, Constanţa. În ultimii 20 de ani, peste 800 de studenţi români au beneficiat de burse ale guvernului francez sau neguvernamentale, pentru efectuarea de stagii în Franţa. Oricum, frumoasă celebrarea Zilei Naţionale la Paris, sub semnul „Fraternitatea armelor sub uniformă”, prin defilarea a 4.000 de militari, 220 de vehicule, 250 de cai, 30 de elicoptere, 64 de avioane, o „demonstraţie de forţă”, care a depăşit simpla comemorare, cum estima şeful statului major al Franţei, generalul Francois Lecointre. Decenii de-a rândul, Parisul a fost pentru români… Capitala României.
