Premierul Emil Boc, aidoma unui pompier de serviciu, a venit din nou cu explicaţii puerile, evident confecţionate, dătătoare de speranţe, în legătură cu ratarea aderării României la spaţiul Schengen, în pofida votului pozitiv acordat de Parlamentul European. N-a invocat relaţiile glaciare, de dată mai recentă, ale Bucureştiului cu Parisul sau Berlinul, n-a adus în discuţie nici măcar „votul negativ al Olandei”, după ce ambasadorul acestei ţări la UE declarase că „nu crede că România este un stat de drept”. A spus Emil Boc că, „din punct de vedere tehnic”, România şi-a făcut treaba. Nu este prima dată când premierul spune doar ceea ce-i convine, adică jumătăţi de adevăr, ocultând, fără să transpire, adevăratele motive, în complexitatea lor. Un raport al Europol, Oficiul de Poliţie al Uniunii Europene, dat publicităţii, menţionează cu totul altceva. Fiindcă iată ce a declarat directorul Europol, Rob Wainwright, pentru EUobserver: „Posibila aderare la Schengen a Bulgariei şi României şi eliminarea vizelor pentru Republica Moldova şi Ucraina ar putea fi văzute drept oportunităţi pentru grupurile de crimă organizată”. În studiul Europol se mai arată: „Partea de sud-est a Europei a cunoscut cea mai mare expansiune din ultimii ani ca urmare a traficului sporit, via Marea Neagră, proliferării multor rute balcanice pentru mărfuri ilegale spre şi din UE şi a semnificativei creşteri a emigraţiei ilegale din Grecia. Aceste evoluţii din regiune au contribuit la formarea unei axe balcanice pentru traficul spre UE”. Fireşte, referirile concrete ale raportului Europol nu vizează exclusiv România, dar nici nu o scot din discuţie pentru „gradul bun de pregătire tehnică”, conform exigenţelor asumate. Imigraţia ilegală cu care se confruntă ţările Uniunii Europene, consecinţă şi a revoluţiilor din nordul Africii, constituie, de acum, o ameninţare majoră. Grupurile teroriste islamiste active din Cecenia, Afganistan, Irak, Pakistan şi Somalia ridică posibilitatea ca axele de imigraţie ilegală să fie folosite tot mai mult de cei care doresc să se angajeze în astfel de activităţi în UE. Deci, cunoaştem poziţia inflexibilă a Olandei, care nu doreşte ca luna septembrie să fie considerată drept momentul posibil la care miniştrii vor decide data aderării României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen. Guvernul de la Haga, datorită componenţei alianţei de guvernare, nu este dispus să-şi dea acordul înainte ca România şi Bulgaria să realizeze „progrese durabile şi ireversibile în reforma justiţiei şi combaterea corupţiei”. Mai nou, realizăm că aderarea României la spaţiul Schengen nu este văzută cu ochi buni, cum spuneam, de Europol, de teama imigraţiei ilegale, a presiunii asupra frontierei greco-turce, coasta bulgară la Marea Neagră riscând să „cedeze”, cum a declarat Jean Dominique Nollet, comandantul Unităţii de Analiză din cadrul Europol. Chiar dacă, după toate semnalele, Europolul ar putea investi încredere în poliţiştii români de frontieră, nu poate face acelaşi lucru în privinţa guvernului de la Bucureşti. Cât priveşte contestarea existenţei „statului de drept”, în România, în cadrul reuniunii ambasadorilor UE de la Bruxelles, de către reprezentantul Olandei, şeful diplomaţiei de la Bucureşti, Teodor Baconschi, poate rămâne „mândru” de angajamentul mobilizator făcut la Convenţia Naţională a PDL, că „va aduce un milion de voturi din afară partidului drag”, cu ajutorul votului prin corespondenţă, la viitoarele alegeri parlamentare. Cam aşa stau lucrurile, din păcate, şi ceea ce afirmă, fără nici o logică, premierul Emil Boc, în diferite ocazii – televiziuni şi radio – are prea puţină legătură cu realitatea adevărată.
