Invitat la un canal de televiziune (CNews), la Paris, George Simion n-a prins deloc o zi bună, ca să folosesc un eufemism. Pe lângă faptul că vorbeşte execrabil limba franceză, nici o mare înţelegere pentru rolul Parisului în lumea de azi nu l-a ispitit. Nu e exclus să fi avut şi consultanţi mediocri. Ani buni, cu precădere ultimii trei, Parisul a făcut un joc diplomatic transparent: s-a vrut o vreme chiar mediator între Moscova şi Washington, a vrut să conducă partidul bunului simţ şi Europa, să primească laurii unui pacificator şi, în orice caz, să îmbunătăţească imaginea externă a Franţei. Pe plan diplomatic, Macron căuta să umple golurile din politica internă, ceea ce observase şi presa franceză, destul de fidelă. Cu timpul, s-a văzut, însă, slăbiciunea cronică a liderului de la Elysee, acoperită de o acrobaţie verbală abstractă. Şi, totuşi, poate că iniţiativele măreţe din ultima vreme, cu „Coaliţia celor dispuşi”, având ca misiune menţinerea unei păci în Ucraina, după încheierea războiului, puteau avea o finalizare. Dar iniţiativa a murit pe drum. Când ruptura Occidentului de Rusia a devenit ireversibilă, Macron a devenit un şoim de tip baltic. Germania a suferit mult de pe urma prăbuşirii relaţiei cu Rusia, dar a investit mai mult decât Franţa în sprijinirea Ucrainei. L-a şi găsit pe noul cancelar german Friedrich Merz, dispus să plătească pentru ideile lui Macron privind confruntarea cu Rusia, în ciuda recesiunii. În toiul unor sofisticate runde diplomatice, în care sunt prinşi americanii, Macron a continuat presiunea asupra Moscovei, enunţând un ultimatum: dacă nu va fi un acord sau un armistiţiu, Europa va introduce noi sancţiuni, iar Ucraina va primi ajutoare suplimentare. Moscova nu a reacţionat, deoarece ştia că Washingtonul ceruse să nu se escaladeze situaţia şi să se dea o şansă negocierilor de pace de la Istanbul. Franţa nu poate creşte livrările de arme către Ucraina deoarece a oferit cam tot ceea ce putea. Interesant, referindu-se la activele ruseşti îngheţate, Macron a recunoscut că UE nu are mecanismele legale pentru confiscarea acestora. Cu toate acestea, Rusia tot nu va avea acces la activele ei, deoarece potrivit lui Macron, acestea, prin dobânzile oferite, alimentează finanţarea ajutorului ucrainean. Că noul ministru francez de Externe, Jean Noel Barrot, pe pagina sa de socializare, anunţă componenţa celui de al 17-lea pachet de sancţiuni (gândit de Înaltul comisar european pentru politică externă şi diplomaţie, Kaja Kallas) în toiul discuţiilor de la Istanbul spune multe. Multe subtilităţi de politică externă îi sunt cu desăvârşire străine, din păcate, liderului AUR, George Simion. Putea face o figură mult mai onorabilă în discuţia contraproductivă în care s-a hazardat.
