Luni seara, în timpul celui mai urmărit buletin de ştiri al canalului de televiziune, Pervîi Kanal, din Moscova, urmărit de milioane de ruşi, prezentat de Ekaterina Andreieva, s-a întâmplat ceva, nu insolit, cât de-a dreptul uluitor: în spatele prezentatoarei a apărut o tânără, Marina Ovsiannikova, angajată a postului, afişând o pancartă, cu însemnele Rusiei şi Ucrainei, pe care se putea citi. „Nu războiului”, „Nu crede în propagandă”, „Te mint aici”, „Ruşii sunt împotriva războiului”. Uluiala a fost desăvârşită. Ovsiannikova, fiica unei familii mixte, tatăl ucrainian şi mama rusoaică, a fost arestată şi potrivit agenţiei de presă TAS ar putea fi cercetată penal pentru utilizarea termenului de „război” şi „decredibilizarea foreţelor armate ruse”. A primit mulţumirile preşedintelui ucrainian Volodimir Zelenski, printr-un mesaj video difuzat luni seara. Mesajul curajoasei jurnaliste este unul cu maximă încărcătură emoţională şi a făcut înconjurul lumii. E un semnal puternic, fără echivoc, că societatea rusă, pusă în faţa unui război fratricid, în ţara vecină, nu împărtăşeşte ceea ce se întâmplă pe teatrele de operaţiuni. Nimeni nu mai discută acum de la ce s-a pornit în „operaţiunea militară specială”, ci la ce s-a ajuns: pe de-o parte distrugerea întregii infrastructuri a Ucrainei, cu peste 3 milioane de refugiaţi, din care 1,6 milioane copii, numeroase victime al căror număr creşte zilnic, pe de altă parte încercarea de asfixiere a Rusiei, prin valuri de sancţiuni economice. Luni, statele membre UE au adoptat o nouă salvă de sancţiuni contra unor firme şi oligarhi ruşi. Starea de fapt este descumpănitoare şi deprimantă. Prioritară rămâne, cel puţin teoretic, apărarea ideii de pace în Europa. Pentru care se face puţin şi inadecvat. Şi aproape la unison, comentariile din media europeană converg spre ideea că obstacolul este Vladimir Putin şi fără intervenţia NATO ar fi resuscitat ex-URSS, invadând Europa de Est, reeditând expansiunea deschisă de pactul Molotov-Ribbentrop, aşezând conform Testamentului lui Petru cel Mare hotarul sfintei Rusii pe Carpaţi. De altfel, într-un subsol al romanului său memoralistic „Disciplina dezordinii” (1998), scriitorul Titus Popovici prelua din Charles de Gaulle „Memoires de guerre” (Vol. 3, pag. 381) o frază rostită de Stalin, în timpul discuţiilor de la Moscova, în 1944: „Există la noi unii care ne cer să stabilim graniţele noastre pe Carpaţi, pentru că acest lanţ de munţi constituie o protecţie naturală a Rusiei”. Fără relaţii privilegiate cu fostele teritorii, Federaţia rusă nu există ca putere. Nimeni nu doreşte, aşadar, ca Vladimir Putin să cucerească Ucraina, clamând între altele „denazificarea şi demilitarizarea”. Fără a preciza cum. Dar liderii europeni nu doresc nici tutela americană, şi Emmanuel Macron aflat în campanie electorală, când se referă la „sistemul de apărare european”, sugerează ceva, fără explicaţii de prisos. O teză discutabilă: Vladimir Putin consideră că ruşii şi ucrainienii formează un singur popor şi există numeroase probe în acest sens, bariera lingvistică fiind inexistentă. Numai că pentru ucrainieni această „unitate” nu le-a adus nici un avantaj, de-a lungul deceniilor, de rezonabilă coabitare. Discuţia e lungă şi complicată, oricum nu de imediată actualitate. Prosperitatea economică, securitatea şi stabilitatea oferite de Occident, după al doilea război mondial, sunt greu încercate de această confruntare. Care nu se ştie când se va termina. Şi cum. Decenii de sancţiuni punitive impuse, ca alternativă la intervenţia militară directă, în Coreea de Nord, Iran, Siria, Cuba, Venezuela nu şi-au atins obiectivele. N-au provocat schimbări de regim politic. Europa se confruntă deja cu destule pobleme, înainte de toate, de ordin energetic. Alexander Novak, vicepremierul rus, a pus în gardă luni seara contra consecinţelor catastrofale pentru piaţa mondială a petrolului şi gazelor, dacă SUA vor interzice exporturile de energie din ţara sa. Metrul cub de gaze naturale ar putea atinge fără precedent 300 de dolari pe barilul de petrol. Nord Stream 1 funcţionează actualmente la întreaga capacitate şi pompează circa 60 miliarde metri cubi pe an către Europa. Dar mai este o chestiune la care nu se face referire: Rusia produce 50 milioane tone de îngrăşăminte chimice, circa 13% din totalul mondial. Ţara este un important producător de potasiu, fosfaţi, îngrăşăminte pe bază de azot, în absenţa cărora agricultura lumii ar avea de suferit serios. Sesiunile de dialog între delegaţiile de negociatori ruşi şi ucrainieni se dovedesc deocamdată sterile, în timp ce bombardamentele pe teritoriul ucrainian nu mai contenesc.
